Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The Ministry of Ungentlemanly Warfare este un film regizat de Guy Ritchie, film care nu a ajuns în cinematografele din România.
De fapt n-a prea ajuns pe nicăieri pentru că nu s-au înghesuit distribuitorii să-l preia.
🎬 The Ministry of Ungentlemanly Warfare – Premisă📖
Filmul are o premisă standard pentru genul din care face parte, anume acțiune de Război Mondial, aici fiind vorba de al doilea.
Britanicii sunt sâcâiți de submarinele naziste așa că se pune de-o misiune mai misterioasă decât secretul lui Bachus și are drept scop scoaterea din funcțiune a rețelei de aprovizionare a acestor U-Boats.
Cum nimeni nu-i atât de patriot încât să se înhame la o așa sinucidere certă, oficialii britanici apelează la o echipă de răzvrătiți în frunte cu Gus (Henry Cavill – Man of steel).
Acesta excelează în meseria lui dar are o mare problemă, i se fâlfâie parpalacul de ordinele superiorilor.
Dar nu refuză o asemenea provocare, își adună camarazii de încredere printre care se numără Anders (Alan Ritchson – Fast X) sau Freddy (Henry Goulding – The gentlemen) și hai la război.
💭 The Ministry of Ungentlemanly Warfare – Comentariu 🍿
Se pare că Guy Ritchie este tare ocupat în această perioadă cu trei filme în doi ani, toate mari eșecuri financiare, dar au un numitor comun, sunt distractive.
Nici această producție cu titlu aproape imposibil de pronunțat corect în engleză de un peltic ca mine nu face notă discordantă.
Nu prea avea cum să fie altfel ținând cont atât de subiectul abordat, unul bazat pe fapte reale, cât și de antecedentele categoriei din care face parte care mai include pelicule precum The dirty dozen sau The guns of Navarone.
Din acest punct de vedere scenariul este banal deoarece atinge absolut toate clișeele pe care le-am văzut în multe filme de război de-a lungul deceniilor.
Misiune neoficială, eroi neconvenționali, planuri date peste cap, naziști mai mulți decât sugerau informațiile și un antagonist odios numai bun de scârbit audiența prin ferocitatea de care dă dovadă.
Aici atmosfera este una mai destinsă, nu-i atât de încrâncenată pe care s-ar cuveni având în vedere că vorbim, totuși, de-o conflagrație, este jovială în genul Kelly`s heroes.
În mod clar n-a vrut să stabilească vreun record de originalitate, iar firul narativ își vede de drum urmând o traiectorie previzibilă, nevenind cu ceva anume care să ne surprindă.
Dar nu pot să-l naufragiez instantaneu din cauza acestui aspect pe care îl trec la puncte negative deoarece nu asta a fost intenția filmului.
Dacă a vrut să mă distreze, atunci a reușit cu vârf și îndesat pentru că îmbină fericit acțiunea explozivă cu replicile hâtre marca Guy Ritchie.
Personajul principal este un mucalit și jumătate, concentrat pe misiunea sa ca laserul pe retină, dar are o fire neconformistă și acționează după cum îl taie capul, nu după cum i se spune.
Să nu credeți că tot filmul este vreo caterincă de două parale care nu se ia deloc în serios, avem și atmosferă gravă atunci când trebuie, dar în mare parte tonul este unul lejer.
Asta a dus și la nașterea unei stări de relaxare care m-a binedispus dar, în același timp, a eliminat și orice urmă de tensiune, ceea ce a reprezentat al doilea mare minus.
Nu a existat deloc suspans, nu unul adevărat, totul a mers ca uns, eroii nimereau și legați la ochi orice dușman ieșit în cale, în timp ce naziștii zici că trăgeau cu cornete de hârtie.
Habar n-am cum s-a desfășurat operațiunea reală, dar aici voiam și eu ceva mai multă dramă, să se mai rărească dintre cei prezenți pe ecran pentru a avea motive să-mi etalez talentul de bocitor.
La fel ca forma verbală temporală de trecut care n-are logică în denumire, și eroii noștri sunt mai mult decât perfecți, ceea ce a dăunat realismului acțiunilor întreprinse.
Amu` nu prea contează mult chestia asta pentru că vorbim de un film semnat de Guy Ritchie, și eu fraier, m-am apucat să vorbesc de verosimil de parcă nu știam la ce să mă aștept de la un așa regizor.
Mi-a plăcut chimia dintre actori, de Henry Cavill nu mai are rost să comentez ceva, omu-i maestru pe farmec, dar începe să-mi fie tot mai drag uriașul Alan Ritchson.
Știe să-și flexeze și talentul actoricesc, nu doar mușchii cât munții.
Există și o prezență feminină, că fără nu se poate, și aici ea s-a numit Marjorie Stewart (Eiza Gonzalez – Godzilla vs Kong).
A jucat un rol important, dând o serioasă mână de ajutor hăndrălăilor care știau mai mult cu pumnul și mai puțin cu creierul.
🏆 The Ministry of Ungentlemanly Warfare – Verdict 👍 sau 👎?
Ce n-am pomenit la comentariu au fost trimiterile mai mult decât evidente către franciza James Bond.
Vă sună cunoscute numele de Ian Fleming și M? Ei bine, ele sunt des folosite aici pentru că personajele respective apar în film.
Se pare că însuși Bond, James Bond, a fost inspirat de Gus March-Phillips, rol interpretat de către Henry Cavill.
Așadar, chiar dacă indirect, Henry se poate lăuda că l-a jucat chiar pe originalul James Bond, dacă altă șansă nu primește.
La nivel narativ pelicula de față nu-i deloc mare șmecherie, dar oferă o doză zdravănă de relaxare vizuală pentru că are destule lupte palpitante și explozii grandioase pentru a satisface superficialul din noi.
Aș fi dorit ca filmul să fie ceva mai traumatizant pentru suflet, dar se pare că nu asta a fost dorința lui Guy Ritchie, tocmai din acest motiv nu pot să-i distrug mai mult de 7 ancore.
(3,5 / 5)
