The Northman

Nenea cu filmul ăla de nu l-a priceput mai nimeni Farul luminos (The lighthouse), Robert Eggers, revine pe marile ecrane cu The Northman, o epopee vikingă numai bună de ascuțit barda ruginită din șopron și dat fuga cu ea după porcii din cocină, că mistreți de unde?

🎬 Premisă

Filmul ne duce înapoi în timp, hăt departe, taman pe la finele secolului 9, pe la vikingi pe acasă unde regele Cioară-De-Scandal sau, mai poetic, Corbul Războinic, Aurvandil (Ethan Hawke – Predestination) este făcut sită umană de fra-su invidios, Fjolnir, că regele are muiere faină, Gudrun (Nicole Kidman – Being the Ricardos) și băiat croit pe tipar hitlerist, blond arian.

Fjolnir ar fi vrut și beregata ăluia mic, să scape de concurență la tron, dar fâșnețul pișpiriu scapă și peste câțiva ani se transformă dintr-o creangă plăpândă bătută de vânt într-un falnic stejar musculos sub forma lui Alexander Skarsgård (Godzilla vs. Kong).

Așadar, Amleth (că doar filmul este inspirat din Hamlet-ul lui Shakespeare care, la rândul lui, a șutit cu nerușinare dintr-o legendă daneză) își compune un haiku personal cu care trailerul ne bate la cap:

– Taică, te voi răzbuna, să moară mama!

– Muică, te voi salva, da` să mai cresc!

– Fjolnir, te voi beli, `ca-ți-aș ficații!

Mă rog, am cam parafrazat, dar ați priceput ideea de bază, este pe sistem de răzbunare.

💭 Comentariu

Cine se aștepta la un film de acțiune a la serialul Vikings nu s-a nimerit prea bine prin peisaj. Deși trailerul spre asta te duce cu gândul, să nu uităm cine-i regizorul, Robert Eggers nu face filme pentru duzina muncitorească, pe el l-a scăpat mă-sa în butoiul cu viziuni artistice sofisticate.

Prin urmare, The Northman nu-i deloc ceea ce pare la prima vedere.

Într-adevăr, este un film brutal cu o simplă poveste de răzbunare care livrează momente tensionate și viscerale de acțiune scabroasă din aia de te apuci să măsori lungimea mațelor să vezi dacă ai destulă carne pentru cârnați.

Se despică la greu în The Northman, și nu mă refer doar la firu-n patru, iar camera de filmat nu este una sensibilă și ne arată în toată măreția ei sângeroasă măcelăria vikingă.

Filmul ne servește cu o felie de barbarie groasă, cât să ne potolească apetitul violent.

Dar, că vine și cadoul nedorit, The Northman aduce cu sine și semnătura emblematică a regizorului, tradusă prin multiple scene pe care le pricepi doar dacă ești tratat intensiv cu halucinogene.

Povestea se vrea una realistă, dar scenariul o infuzează cu secvențe suprarealiste, metafizice, de un lirism supranatural, cu elemente inspirate din mitologia nordică și cu un limbaj shakespearian de-ți bagă sinapsele nervoase-n grevă intelectuală.

Nu știi dacă totul se petrece aievea, cu cai zburători și decapitați vorbitori, sau este doar imaginația personajelor care, când nu se luptă sau nu fac copii, trag pe nas tot felul de rădăcinoase cu efect stupefiant.

Reală sau nu, cert este că această partitură este una îmbibată cu un simbolism milenar, cu profunde semnificații umane, care te înjunghie adânc în materia cenușie.

Din păcate, această combinație nu a dus la un produs excelent, corcitura nu satisface nici audiența generală care vrea abator virtual, fără valențe filozofice, nici intelectualitatea superioară care se excită la fandoseală artistică, dar leșină când dă de un film comercial.

Este de lăudat încercarea lui Eggers de a educa publicul larg, de a-i transmite că se poate și decapitare brutală povestită în limbaj poetic, dar filmul are un ritm inegal, este prea sinuos în curgerea lui și atâtea serpentine scenaristice îți dau rău de mișcare interioară pentru că nu mai știi de unde să-l apuci pe The Northman.

Pe partea tehnică aproape că n-am ce-i reproșa filmului. Imaginea este magistrală, și ea una cu schepsis, că-și schimbă contrastul și luminozitatea în funcție de momentul acțiunii. Sunetul este unul asurzitor, bazat pe urlete sălbatice, grohăit gutural și muzică de-un epic grunjos care-ți bubuie în timpane.

Ce m-a sâcâit la film, și îl blamez pe Eggers că n-a avut curaj, a fost amestecul de limbi. De bază este engleza, dar când și când personajele o rupeau pe nordica veche sau pe slava rusească atunci când era nevoie de niște incantații și blesteme.

Asta m-a scos un pic din atmosferă, ori o dădea doar pe engleză, să fie totul unitar, ori Eggers își trăgea o pereche de știți voi ce și îi punea pe actori să vorbească autentic, așa cum a făcut-o Mel Gibson în The passion of the Christ.

Însă dacă apela la a doua variantă, atunci Amleth, vikingul, nu se mai înțelegea cu Olga (Anya Taylor Joy – Last Night in Soho), rusoaica. Norocul lor că au învățat engleza.

Nu vreau să mă întind mai mult, dar oricât de autentic a vrut Eggers să-i fie filmul, la fel ca Jurassic World: Fallen kingdom, nici The Northman nu și-a făcut temeinic lecțiile cu privire la proprietățile lavei.

🏆 Verdict

Dacă trag linie, The Northman m-a dezamăgit un pic, știam că nu prea va fi ceea ce ne aburea trailerul, dar așteptam o poveste mai ermetică, mai bine închegată, întregul fir narativ al răzbunării este unul simplist, impregnat cu simbolismul eggersian, dar tot simplist la bază. Nici măcar răsturnările de situație nu sunt bine ascunse și le miroși de la o milă marină.

Amestecătura de brutalitate primordială cu fantezie imaginară nu pot spune că m-a dat pe spate, deși filmul este unul bun per ansamblu, însă parcă se putea și mai mult, eu anticipam un pretendent la top filme favorite. Poate că este, că anul 2022 încă este infantil, dar se agață de-un fir de ață.

Mi-a plăcut actoria, deși se putea ceva mai bine pe partea vizuală, prea era Nicole Kidman botoxată și perfect machiată, prea aveau vikingii dantura impecabilă, asta ciobind din nou din oglinda autenticității.

În schimb, Alexander Skarsgård arată fioros, atât aspectul său fizic tonifiat, cât și modul în care este filmat, îl transformă într-o brută ancestrală mânată de un singur țel cu care n-ai vrea să te pui rău dacă ții la integritatea propriului trup.

Acum, la ceas de seară, adunat zgribulit lângă un foc de lemne, mă perpelesc neîncetat pentru că încă sunt indecis, nu știu cum să altoiesc The Northman. Să-l salvez, să-l răzbun sau să-l ucid?

Până una alta, m-am hotărât să îi atârn de grumazul gros 8 lanțuri, nu de aur, ci de sclavie.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Lunana: A yak in the classroom

În vecii vecilor nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să urmăresc un film din …

One comment

  1. Multumesc frumos pentru recenzie, personal l-am vazut la cinema si mi-a placut mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.