Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Hai să termin cu epopeea lui Virgil Tibbs odată cu The organization, un film polițist apărut în 1971.
🎬 The organization – Premisă 📖
La o fabrică de mobilă are loc o spargere meseriaș pusă la cale de o grupare de Batmani, că altfel nu am cum le zice activiștilor militanți care-și fac singuri dreptate.
Ei fură, dar nu gândul de a se îmbogăți, ci pentru a-i încurca pe netrebnicii care umblă cu fofârlica sau, mai de mahala, cu cioara vopsită.
Însă aici li s-a înfundat deoarece gaura pe care o dau se lasă la final cu o bubuitură puternică și un mort însângerat.
Ăștia se jură că ei doar au șmanglit, nu au și mătrășit și, neavând de ales, îi cer ajutorul lui Tibbs (Sidney Poitier) că pe el îl știu de curcan serios și cinstit care nu stă cu mâinile întinse că poate pică o șpagă.
💭 The organization – Comentariu 🍿
Nu prea am făcut bine că m-am luat la trântă cu aceste 2 filme care au venit după In the heat of the night pentru că sunt departe de calitatea multiplului câștigător de Oscar.
A fost mai degrabă o corvoadă obligatorie decât o plăcere cinefilă, dar nu puteam să-l las de izbeliște pe dragul polițist Tibbs.
Pe lângă că se depărtează mult de tema acelei producții, rasismul, continuările nu prea inspirate schimbă și povestea polițistului care acum are familie și activează în cu totul alt oraș.
Pelicula de față se transformă într-o acțiune hoțească, lăsând la o parte elementele polițiste care se refereau la investigații migăloase și căutări de dovezi prin fel și fel de locuri.
Filmul începe cu o îndelungă scenă în care este pus în aplicare un jaf de plan, pardon, un plan de jaf, și alegerea artistică este destul de interesantă.
Multele minute cât durează darea găurii se desfășoară pe mutește de am crezut că mi s-a bulit televizorul.
N-am prea înțeles schimbarea bruscă de comportament a lui Tibbs care se transformă dintr-un polițist cerebral, axat pe filaj și interogatorii, într-un justițiar ce acționează la limita legii și dincolo de ea.
Dacă avea și o frază de duh pe care să o azvârle în fața răufăcătorilor putea deveni frate de sânge cu Dirty Harry cu care se aseamănă ca stil de acționare, dar nu și ca brutalitate.
Am reușit cu greu să încropesc câteva fraze pentru că filmul este banal, tern și nu are nimic special care să merite laude.
Hai să zic că există vreo două surprize, dar nici alea nu vin pe nepusă masă, erau oarecum de anticipat pentru că seamănă prea mult cu cele din filmul anterior.
Știu că-s rău și cinic, dar aș fi dorit să fie o petardă totală, poate așa mi s-ar fi activat muzele drăcoase și m-ar fi inspirat să găsesc niște replici tăioase la adresa lui.
Însă The organization este flasc, nici nu fericește pe cineva, dar nici nu cauzează efecte atât de grave încât să dau cu toporul în el.
Până și Poitier pare destul de plictisit să joace aici, poate de asta are și un rol mai redus, nu este mereu în prim-plan, apar mai multe personaje care-și împart timpul cât Tibbs este lipsă la apel.
Dacă în They call me Mr. Tibbs! tot am mai aflat câte ceva despre viața lui personală, aici nici asta nu mai este prezentă, nu cu adevărat.
Trece fugitiv peste vreo două discuții despre sex cu fiul său și cam atât.
🏆 The organization – Verdict 👍 sau 👎?
Arată prea mult ca un film de televiziune, adică ieftin și fără cine știe ce veleități artistice, camera de filmat nu știe ce-s alea unghiuri diferite, totul parcă-i tras din aceeași perspectivă.
Una pe care, din păcate, am găsit-o neinteresantă.
Chiar dacă aici este acțiune destulă, cu câteva urmăriri leșinate de mașini și niște schimburi ridicole de focuri, ea nu m-a încântat în vreun fel.
Doream ca scenariul să se concentreze pe partea detectivistă, că de pac-pac-uri de două parale eram sătul.
Nu-i cel mai bun sfârșit pentru personajul Virgil Tibbs, merita niște continuări care să se apropie de calitatea primului film, dar atât s-a putut.
Hai că am terminat și cu această inedită trilogie, sper să aleg altele mai reușite, iar pe acesta am să-l blagoslovesc cu 5 gloanțe-n piept.
(2,5 / 5)
