Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Plagi Breslau sau The plagues of Breslau, cum îl găsiți pe Netflix, este un film polonez din 2018 abia acum adăugat în catalogul gigantului de streaming. Este un crime thriller mai stradal, mai de mahala, în care personajul principal, Helena, polițistă cu probleme personale ce i se pot citi pe chip, trebuie să pună labele pe un criminal monstruos care are o imaginație debordantă.
Filmul nu stă prea mult să ne facă instructajul și ne aruncă imediat pe câmpul de luptă pentru că într-o piață un puștiulică descoperă o piele de taur.
Ehe, ce bine ar fi fost dacă pielea de taur era doar atât, dar ea este umplută cu ceva. Și nu este brânză de burduf înăuntru, ci un cadavru mutilat care aduce cu sine un mesaj răscolitor.
V-am atras atenția prin unicitatea crimei prezentate încă din primele clipele?
Bun, mă bucur, țineți aproape.
Astfel, Helena trebuie să-și lase deoparte demonii și să se pună pe treabă, mai ales că se pare că măcelarul nu și-a gătat treaba cu una, cu două, și mai are pe țeavă câteva asemenea capodopere de pus în scenă. Cum cazul este unul prea bizar pentru mica poliție din Breslau ce pare depășită, Helena este asistată de sus, de la procuratură, de Iwona, și cele două cucoane încep investigația.
Ce mai tura-vura, acest The plagues of Breslau este Se7en-ul polonez. Și acum chiar că v-am făcut curioși.
Un asemenea scenariu este fix pe gustul meu așa că am făcut ochii mari încă de la prima crimă și m-a luat cu frisoane în anticiparea a ceea ce va urma. Și nu am fost dezamăgit, The plagues of Breslau este un film imaginativ, cu crime originale și oripilante, modul de operare fiind preluat din istoria sângeroasă a Poloniei din urmă cu sute de ani.
Așadar, The plagues of Breslau inserează în poveste și un pic de istorie, ne mai și cultivă câte puțin, dar să nu credeți că se întinde mai mult decât îi este plapuma, nu plictisește cu amănuntele odioases din trecut, ci se concentrează pe faptele abominabile din prezent.
Dacă vi s-a părut sinistru caltaboșul uman, ei bine, filmul se află abia la început pentru că fiecare crimă va fi mai grotescă decât cea anterioară și asta mi-a trezit un sentiment de împlinire.
Și atât despre cazul pe care Helena și Iwona trebuie să-l rezolve, nu mai insist pentru că scenariul este complet imprevizibil, pfoai, mi-a dat cu barosul și pe stânga și pe dreapta, m-a pălit fix în moalele cerebelului cu dezvăluirile sale.
Spre deosebire de alte filme de acest gen, The plagues of Breslau are drept personaje oameni cu care rezonezi, sunt de-ai tăi, nu sunt postere de la Victoria`s Secret sau Men`s health, ci oameni din topor, care arată normal, bărbații sunt masivi, care cu burtă, care cu chelie, care cu nasul gros, femeile nu sunt scânduri, nu sunt ființele gingașe imaginate de Hollywood, înjură, mâncă murături, beau bere, producția îți dă senzația că a fost filmată la tine pe stradă pentru că te regăsești în acele personaje.
Lumea este una, n-aș spune înapoiată, dar lasă o dâră de comunism în urma ei ca aspect, pe acolo baza este industria veche, cu măcelarii, ferme, oboare, etc, prea puțină corporație modernă, dar cu inserții evidente de modernism.
Totul în film este violent, de la limbajul obscen folosit de toate personajele, chiar și de către poliție, până la crimele extrem de brutale și șocante, și asta emană realism, nu utopii hollywoodiene.
The plagues of Breslau are o desfășurare a acțiunii care nu se ghidează după sintagma „Totul este alb sau negru‟, ci are multe nuanțe de gri care te vor bulversa în sentimentele pe care trebuie să le nutrești pentru diversele personaje.
Nu țin minte un film care să mă fi trecut atât de repede de la „Ha, ha, ha!‟ la „Oh, shit!‟ în fracțiune de secundă ca The plagues of Breslau.
Filmul ar fi fost perfect în opinia mea, și acum vin și problemele, dacă:
- nu exagera cu accelerarea vitezei cu care se petreceau anumite evenimente, viteză care știrbea din senzația de realism;
- oamenii nu reacționau exagerat la chestii banale, precum un cal pe stradă, urlau toți de parcă nu era cal, ci un dragon înfometat care împrăștia flăcări din nări;
- poliția nu ar fi fost de pomană, fiind unul din acele filme în care, cu sau fără intervenția poliției, cursul evenimentelor era același.
Dar chiar și așa, deși mi-au sărit în ochi aceste aspecte, nu m-au deranjat prea mult, per ansamblu The plagues of Breslau mi s-a părut un thriller excelent, ce mi-a adus aminte de Abgeschnitten (Cut off), Origenes secretos sau No mercy, efectele speciale practice reușite contribuind din plin la elevarea nivelului violenței vizuale.
Mă tot învârt în jurul cozii și mă împart între două note, dar balanța se înclină amenințător către 9.
Dacă Netflix nu prea știe să facă filme bune, măcar ia unele străine, le aplică ștampila de „A Netflix original‟ și se laudă cu ele, este bine și așa decât deloc.
(4,5 / 5)
https://www.youtube.com/watch?v=JKkhz_jT9Rg
