NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Cică The Runner a făcut ravagii pe Amazon Prime. Doar nu era să trec ultima linia de sosire, așa că m-am repezit să-l văd.
Se aleargă mult zilele astea, pentru că în cinema avem și Runner.
📖 Premisă
Maia Marten (Gal Gadot – Snow White) este o avocată de succes din Londra, mamă singură, care își duce copilul la școală și pleacă la jogging.
Primește însă un telefon: fiul ei a fost răpit, iar antagonistul (Damian Lewis – Pressure) o obligă să traverseze Londra în fugă până la un hotel, unde trebuie să asasineze un martor-cheie într-un proces.
Dacă refuză sau nu ajunge la timp, adio copil.
💭 Comentariu
N-o să încep acum să mă întreb de ce Gal Gadot continuă să găsească de muncă la Hollywood. Sunt evidente talentele ei, mai ales văzute din spate, pentru că nu glumesc și nici nu exagerez: camera o prinde suspect de des din unghiul ăsta.
E ca și cum regizorul Kevin Macdonald a decis că, dacă nu poate scoate o interpretare convingătoare din ea, măcar să mai ofere publicului ceva de privit. Și, după 84 de minute de alergat prin Londra, orice ajutor e binevenit.
Însă nici măcar formele ei rotunde nu salvează filmul, pentru că, pe lângă interpretarea discutabilă, mai avem și decizia legată de formatul imaginii.
Băi, jur că nu înțeleg ce minte luminată a considerat că asta e o idee bună: faci un film exclusiv pentru streaming, pe Amazon Prime, și îl livrezi într-un format aproape pătrățos, de parcă ar trebui văzut pe televizorul bunicii de acum 40 de ani.
Fă naibii imaginea să profite de ecranele late pe care va fi văzut filmul, nu să mă uit la ditamai dungile negre pe laterale doar pentru că s-a trezit artistul din tine și a decis că tocmai aici trebuie făcută demonstrația de stil.
🧠 Scenariul, unde logica pierde cursa
Scenariul e vai de morții lui. N-are consistență, iar regulile se schimbă de la o scenă la alta în funcție de ce tâmpenie trebuie să se întâmple în următoarele cinci minute.
Ai impresia că scenaristul a uitat că Gal Gadot nu o mai joacă pe Wonder Woman.
Răpitorul o obligă să alerge prin Londra ca s-o poată urmări, dar în același timp îi dă ordine, pare să știe permanent unde este și beneficiază de suficiente camere de supraveghere cât să producă propriul sezon din Big Brother.
Atunci de ce dracu’ trebuie femeia să alerge? Ca să avem film, probabil. Cu Uberul nu mai era la fel de palpitant.
Și, chiar dacă intru puțin în spoiler, nu cred că se supără nimeni, pentru că oricum nu stric vreo capodoperă: la un moment dat, personajul principal este lovit de o mașină, iar la scurt timp după aceea ajunge să se ia la întrecere cu metroul londonez.
Nu glumesc. Femeia tocmai a fost izbită de un autoturism, dar aleargă prin oraș de parcă accidentul i-ar fi servit drept încălzire. Și, ca să fie treaba completă, câștigă cursa. Dă-mă dracului.
Coaste, genunchi, traumatisme? Detalii pentru muritori. Wonder Woman n-a murit, doar și-a schimbat meseria și s-a făcut avocată.
🏃 Acțiunea, adică Gal Gadot la maraton
Nu știu cine a pus eticheta de thriller de acțiune pe The Runner, dar filmul pare să creadă că, dacă Gal Gadot aleargă destul de mult, asta ține loc de acțiune.
Și aleargă, Doamne, cât aleargă. Pe străzi, prin stații, după metrou, dintr-un capăt în altul al Londrei, până începi să te întrebi dacă nu cumva ai nimerit din greșeală la un tutorial de pregătire pentru semimaraton.
Dincolo de toată alergătura asta, însă, nu prea ai ce să ții minte. Nu există vreo confruntare care să rupă filmul în două și nici vreo secvență care să te facă să zici „bă, asta a fost tare”. E doar Gal Gadot fugind din punctul A în punctul B, apoi din B în C, cu Damian Lewis la butoane.
După toată povestea asta, nu simțeam că văzusem un film de acțiune. Aveam impresia că făcusem 12.000 de pași doar urmărind o reclamă la o aplicație de fitness.
🏆 Verdict
The Runner pornește de la o idee din care putea ieși un thriller scurt și nervos, dar o îngroapă într-un scenariu care schimbă regulile după nevoie și într-o poveste care devine tot mai greu de luat în serios.
Gal Gadot aleargă mult, Damian Lewis încearcă să pară amenințător, iar Londra arată bine. Cam aici se termină lista de calități.
La doar 84 de minute, filmul ar fi trebuit să zboare. În schimb, spre final aveam impresia că Maia aleargă de trei zile prin Londra, iar eu sunt obligat să țin pasul cu ea de pe canapea.
Până apare genericul, The Runner nu mai aleargă după tensiune, ci după răbdarea spectatorului.
Trailer
