Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 074
1991
Am ajuns la unul din filmele mele preferate, fiind printre puținele, 3 la număr, care au reușit The Big Five la Oscar.
Celelalte 2 care au reușit asta sunt It happened one night și One flew over the cuckoo`s nest.
🎬 The silence of the lambs – Premisă
Jodie Foster (Taxi driver) este Clarice Sterling, o tânără aspirantă la o poziție în FBI, mai exact la Serviciul de Știință Comportamentală, fiind deja doxă de teorie în psihologia umană.
Domnița este luată pe sus din mijlocul antrenamentului de către idolul ei și aruncată în gura lupului, Hannibal Lecter (excepționalul Anthony Hopkins – The father).
Cine-i Hannibal? Un criminal canibal încarcerat în maximă siguranță în burdihanul unui spital de țăcăniți.
Pe cât de dement este, pe atât de inteligent se dovedește a fi.
Motivul pentru care Clarice este dată hrană proaspătă lui Hannibal este prezența unui ucigaș în serie descreierat care hălăduiește aiurea, ucigând fete mai dolofane și mutilându-le într-un mod ce nu face casă bună cu digestia spectatorilor.
Cum Hannibal deschide gura mai rar ca un anume președinte neamț și nu comunică deloc cu hoardele de doctori și psihiatri care încearcă să-l descoasă, ăștia de la FBI se gândesc că poate-i trezesc apetitul trimițându-i una bucată fetișcană numai bună de frăgezit.
Impactul avut de crimele comise capătă proporții naționale în momentul în care fata unui senator cade pradă chirurgului malefic.
Tânăra Clarice începe să simtă cum presiunea îi apasă pe umeri în încercarea ei de a afla de la strălucitul doctor Lecter ceva amănunte care i-ar pune pe urmele ucigașului.
💭 The silence of the lambs – Comentariu 🍿
Ceea ce urmează după această premisă este un film de un suspans inimaginabil generat de interacțiunile magistrale dintre cele două personaje principale.
Pe de o parte îl avem pe Hannibal, un geniu malefic, expert în psihicul uman, care joacă oamenii pe degete cum vrea, fără nici cel mai mic efort.
Are în permanență cuvintele pregătite pentru a-și năuci victima, Dan Negru n-ar avea nicio șansă cu al său concurs.
Plus că este înzestrat cu un spirit de observație setat la cote maxime, care te amețește la căpșor și te face să te îndoiești de propria-ți existență.
La polul opus se află Clarice, novicea într-ale aburelii mieroase, dar care, prin inocența și franchețea sa, reușește să-i descleșteze lui Hannibal cuvintele.
Îl antrenează într-un schimb de replici subtile, delicioase, terifiante, pline de tâlc, schimb care mi-a dat fiori în ficat mai ceva decât scenele oripilante în care Lecter își face de cap hrănindu-și monstrul lăuntric.
La nivel psihologic, The silence of the lambs este de neîntrecut, pentru că emană o senzație de angoasă colosală care râcâie spectatorul pe suflet mai rău decât niște unghii interminabile pe o tablă școlară.
Pe lângă interpretările de excepție ale celor doi care transmit prin simple priviri mai multe emoții decât un arab torturat la Guantanamo, și regia este de așa natură încât să amplifice starea de inconfort a spectatorului.
O face prin prim-plan-uri cu figura malefică a lui Hannibal Lecter care l-ar face pe Darth Vader să plângă în colțul camerei și pe Joker să-și schimbe pampers-ul murdărit cu maro.
Deși antagonistul Hannibal nu apare mai mult de 20 de minute în tot filmul, Anthony Hopkins a reușit să creeze un monstru sacru, la propriu și la figurat, în panoplia personajelor negative inteligente care nu sunt mânate de dorința oarbă de putere sau cine știe ce altă ispită banală.
Dacă dialogurile intense cu nuanțe perverse, dar nu neapărat sexuale, vi se par greu de suportat, atunci mi-e teamă pentru integritatea firelor de păr în momentul în care camera de filmat își mută atenția și se concentrează pe treburile la care se dedă criminalul pe care îl aflăm repede.
Singura exclamație care-mi vine în ceafă este Brrrr!!!!
Are câteva erori pe ici, pe colo, una care chiar m-a cam deranjat pentru că a stricat un pic o scenă plină de tensiune dar nu sunt atât de nebun încât să-i ciuntesc nota.
Nu mai am laude în cufăr să le arunc în direcția filmului, am menționat în preambul asta, dar hai să dezvolt ideea.
Este unul din cele trei filme din istorie care au pus mâna pe Grand Slam-ul Oscarurilor.
Anume, premiile pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (Jonathan Demme), Cel mai bun actor principal (Anthony Hopkins), Cea mai bună actriță principală (Jodie Foster) și Cel mai bun scenariu (Ted Tally, aici fiind vorba de cel adaptat după scrierea lui Thomas Harris.
🏆 The silence of the lambs – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul este o capodoperă fără cusur care duce genul thriller pe culmi inegalabile, aflându-se într-o companie destul de redusă, poate un Se7en să i se mai alăture.
Sunetul provocat de apetitul pentru carne umană scos de Lecter este unul care va bântui generații de acum încolo.
Este comparabil, să vin cu ceva mai nou, cu pocnetul din limbă din Hereditary. Imposibil să nu tresari când îl auzi din întâmplare.
Culmea, încă am stomacul rezistent, așa că apetitul pentru 10 porții de creier este neclintit.
Și uite așa mi s-a făcut chef să văd și celelalte filme din serie, urmează să vin și cu ele.
Ar fi patru la număr: Hannibal (2001) și Red dragon (2002), ambele cu Anthony Hopkins în rolul titular, plus Hannibal rising (2007) și, de ce nu, Manhunter (1986).
(5 / 5)
