The silencing

În The silencing îl regăsim pe Nikolaj Coster-Waldau (Gods of Egypt) într-un rol asemănător celui din Game of thrones (ce, credeați că nu o să pomenesc serialul?).

El este Rayburn Swanson, un singuratic în mijlocul pustietății, ce are grijă de un sanctuar plin de animale după ce, multă vreme, a fost un vânător iscusit care nu rata nicio ciută și nicio labă de urs. Dar la bătrânețe s-a dat de partea naturii și acum protejează ce înainte ucidea.

Omul este ursuz la spirit și abraziv la vorbă, nu prea este încântat de oameni în general și practică, de bunăvoie, distanțarea socială, având și niște motive personale și voi lăsa filmul să vi le detalieze.

Singurele lui partenere sunt camerele de filmat și multele sticle cu alcool pe care le îngurgitează ca pe apă chioară. Și are tot dreptul să dorească să-și uite trecutul.

Îl lăsăm un pic pe Rayburn, că trebuie să ajung la premisa filmului, șeriful Alice Gustafson (Annabelle Wallis – Grimsby, King Arthur: Legend of the sword, The mummy, Annabelle: Creation, Tag) descoperă un cadavru de sex feminin ce are niște răni destul de particulare ce scot la iveală o realitate sinistră și care dezlănțuie o vânătoare a criminalului prin pădurile care se află și în proprietatea lui Rayburn.

Așa că, vrând-nevrând, Rayburn se vede nevoit să facă echipă cu Alice pentru a depista cine este cel care se preumblă nestingherit pe teritoriul lor hăituind tinere.

Dacă vreți o comparație cât de cât adecvată, seamănă cu Abgeschnitten (Cut off) ca idee de bază, doi necunoscuți își unesc forțele pentru a prinde un criminal morbid care nu lasă prins cu una, cu două.

Povestea nu este deloc una originală, dar The silencing m-a surprins plăcut, chiar m-a ținut conectat la evoluția acțiunii și m-a pus la treabă să descifrez misterul, cine este urmăritul.

Și filmul are surprize neașteptate, cel puțin la mine așa a fost cazul, pentru că eram absolut convins că i-am dat de cap relativ rapid și îmi pusesem banii pe unul din personaje ca acesta să fie criminalul, de aceea dezvăluirea m-a prins cu izmana-n vine, și nu că așa este moda, ci pentru că nu anticipasem cum trebuie.

Aici scenariul chiar câștigă puncte suplimentare pentru că ia unele decizii care te vor pune pe gânduri și mi-au rămas blocate-n esofag câteva hm-uri de bine.

Nu este un film chiar nemaipomenit, are câteva probleme, câteva plot-holes și nu numai, personajul Rayburn este pictat ca un vânător temut, dar sincer, în film nu prea face mare lucru care să demonstreze asta. La ce legendă a fost țesută-n jurul lui, credeam că a băgat-o pe mânecă ucigașul și să vezi acum răsturnare de roluri în film, dar The silencing este mai mult un thriller ce tinde spre dramă.

Acțiune nu (prea) este în el, totul se învârte în jurul personajelor principale care, deși au problemele lor traumatizante, sunt nevoite să le lase deoparte pentru a aduce din nou liniștea în comunitatea aceasta izolată.

Putea fi mai violent pentru că în ciuda ratingului R nu are cine știe ce elemente de speriat pentru globul ocular încât să te facă să-ți întorci privirea.

Mi-a plăcut filmul, dar simțeam că putea mai mult, parcă se lovea de tavan și nu putea urca la etajul superior pentru că povestea, chit că fumată, avea mult potențial.

Dacă vă plac asemenea filme, cu criminali în serie ce sunt căutați de poliție, atunci The silencing merită un ochi aruncat pe el, scenariul nu este foarte previzibil și este o plăcere să-l revăd pe Nikolaj Coster-Waldau care face tot filmul din punct de vedere actoricesc, interpretând un personaj interesant, apăsat de probleme familiale crunte, dar și cu un suflet mare, deși vorba-i dură arată altceva.

Peisajele montane sunt superbe, iaca se poate să mai și filmezi în natură în fața unor „green trees”, nu doar în spatele unor „green screens”, și The silencing ne arată o altă fațetă a societății umane, una care trăiește rudimentar, dar nu sărăcăcios, în simbioză cu natura, nu în contradicție cu ea, fără a fi vreun film din ăsta climato-pacifist, peisaje care generează o atmosferă solitară și liniștitoare, departe de betoanele încinse ale marilor metropole.

Vorba lungă, sărăcia omului, așa că bag mâna-n tolbă și îi ofer lui The silencing 8 săgeți.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The departed

The departed

2006 The departed este o dovadă că pot exista și remake-uri bune, fiind versiunea americană …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *