Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nemernicul de mine a găsit alt film gingaș, The sun is also a star, pe care să-l calce cu barosul pe falange.
Veșnica pomenire, pardon, poveste dintre un el și o ea, un ying și un yang, ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut, ne apucăm de f…..
Ea este Natasha, o adolescentă cu capul pe umeri, calculată, științifică, rece, reprezintă partea reală, care nu crede în iubire pe care o reduce la niște simple reacții hormonale.
El este Daniel, opusul personajului feminin, fire boemă, poet, romantic, el este partea umană, caldă, care crede în destin.
Ea veghează stelele pentru descifrarea misterelor universului, el face serenade la stele.
Cei doi se întâlnesc, ca din întâmplare, zice ea, datorită destinului, contrează el, și au la dispoziție doar o zi de petrecut împreună.
De ce doar o zi? Pentru că deși ambii sunt odrasle de imigranți, el are rădăcini în Coreea de Sud iar ea în Jamaica, doar Natasha are probleme și familia ei urmează a fi deportată a doua zi.
Și uite așa The sun is also a star m-a cărat forțat pe urmele celor doi care-și petrec banal cele 24 de ore avute la dispoziție, de parcă hărțuiam un cuplu oarecare din viața reală.
Filmul este realizat de așa natură încât este pur și simplu fad, nici nu are scene să te emoționeze până la inundație oculară, dar nici nu sare la interval cu secvențe din alea debile, care te invită să faci caterincă maximă de film.
Este ca soia, nu are niciun gust.
Măcar aici nu stă nimeni să moară de vreo boală incurabilă.
Din păcate, The sun is also a star este complet lipsit de emoții, nu este nici romantic, să oftezi cu poftă la schimburile de dulcegării dintre cei doi, nu este nici dramatic, să îți iei pulsul la fiecare minut să fii sigur că nu îți intră inima în comă de durere și nici măcar amuzant nu este, să mai ridezi un pic colțurile gurii.
Actorilor principali le lipsește complet carisma și au o chimie între ei de zici că-s cei mai mari dușmani în viață și par stingheri în fața camerelor de filmat iar povestea este una care-l invită pe Moș Ene la o vizită îndelungă, plus că are unele secvențe incoerente, cum clipeam cum îi vedeam căsătoriți, mai clipeam odată, hop, ea era gravidă, de începusem să mă întreb dacă am clipit sau am adormit și filmul ăsta ține o veșnicie.
Mi-am zis că sunt eu ăla lipsit de inimă, incapabil să fiu sensibilizat de o poveste de dragoste, dar domnișoarele din rândul de deasupra (două la număr, ăștia am fost în sală, un menage a trois ratat) aveau și ele niște reacții, niște oftaturi care se traduceau prin: Ce dracului căutăm aici? și m-au liniștit. Măcar aici știu că nu eu am fost de vină, ci filmul The sun is also a star, o producție care mi-a lăsat un gust neplăcut, ce concurează cu cel al uleiului de ricin.
Problema este că nici nu pot să îl bag în latrina filmelor urât mirositoare pentru că nu este atât de prost încât să-l îngrop în adâncul pământului, ci se bagă cu succes în categoria filmelor de pomană.
Ah, un singur lucru mi s-a părut amuzant, dar asta doar în imaginația mea, că l-am plasat, ca urmare a unui simplu fapt, în universul Marvel post-snap.
Las pe alții să îi dea o notă de trecere, de la mine, cu pupici platonici, un 4.
(2 / 5)
Trailer:
