Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cum am umblat teleleu la retrospectiva festivalului Izanagi 2023, am băgat la foc automat filme de la Ghibli.
Unul dintre ele a fost The tale of the princess Kaguya, producție ce vedea lumina zilei în anul de grație 2013.
Și să fiu profesionist, menționez și titlul original, Kaguya-hime no monogatari.
🎬 The tale of the princess Kaguya – Premisă 📖
Un bătrânel ce se preumbla prin pădure tăind copaci de bambus pentru utilizarea lor în gospodărie dă peste unul straniu.
Din el înflorește, chiar la propriu, o zână micuță și foarte drăguță pe care bărbatul o duce fericit acasă, la soție.
Aici să vedeți mare surpriză, spiridușul minuscul se transformă subit într-un bebeluș cu foamea-n glandă care mai și crește într-un ritm amețitor.
Iar acel nou născut nu-i nimeni alta decât Kaguya, cea care mai târziu va deveni și prințesă.
Animația urmărește traiectoria acesteia de la un copil năzdrăvan și până la maturizarea într-o tânără numai bună de pețit.
💭 The tale of the princess Kaguya – Comentariu 🍿
Animația se bazează pe un basm japonez, poate cel mai vechi din cultura niponă, iar importanța lui rămâne relevantă și în zilele noastre pentru că este unul peren, ce nu se va perima în veci.
Povestea la bază pare destul de simplă, fiind vorba de însăși viața omului de la naștere până în momentul în care trebuie să ponteze de ieșire, dar mesajele sunt complexe.
Și, mai ales, pline de simbolistică pe care trebuie să recunosc că încă nu sunt sigur că am descifrat-o în totalitate.
Filmul este incredibil de filozofic deoarece este mai mult decât evident că apariția ca prin magie a tinerei Kaguya se referă la cu totul altceva.
Ce reprezintă ea cu adevărat?
Pff, asta da întrebare grea pentru că mintea mea fugea pe câmpii mai ceva ca puradeii la joacă încercând să deslușească semnificația acelei prezențe fermecătoare.
Am zis, rând pe rând, că este substituentul vieții trecătoare, a sufletului uman, ba chiar a inocenței care se pierde cu cât înaintăm în vârstă.
Pentru fiecare am conturat în creier argumente pro și contra și chiar nu știu la care interpretare să mă opresc, atât de bogată în aspecte metafizice este această animație.
Nu vreau să intru în spoilere, chit că, având în vedere perioada temporală în care este plasată acțiunea, nu-i dificil de intuit ce se va întâmpla odată ce Kaguya înmugurește din punct de vedere al fertilității.
Cu fiecare minut ce trecea, filmul devenea tot mai trist și melancolic pentru că prezența o evoluție superficială și mercantilă a relațiilor interumane, o evoluție care încă nu a dispărut.
De principiu, lăsând la o parte substratul alegoric, este vorba de rolul femeii în societate, cum era ea percepută pe vremuri și cum este, din păcate, văzută și acum.
Dovadă că degeaba trec secolele peste noi, mentalitatea se schimbă greu, foarte greu, în pași de melc împietrit.
Se simte o pornire pe drumul cel bun, dar ritmul de progres mai mult stă pe loc.
Plus că încearcă să ne explice ce înseamnă dragostea adevărată, ce contează în viață, care sunt idealurile spre care să tindem, unele care să nu fie mânjite de interese monetare sau orbite de dragul de a deține putere, cât mai multă putere.
Iată câte mesaje și parabole pot fi identificate într-o animație care pare una prea pentru copii, atât ca narațiune, cât și prin modul în care prezintă la nivel tehnic.
Dacă tot am pomenit de acest capitol, stilul este unul minimalist și simplist, dar nu din lipsă de talent, nici pe departe, ci asta a fost alegerea regizorului Isao Takahata (Grave of the firelies) aflat la ultima lui peliculă.
A vrut să transmită cât mai multe emoții folosind cât mai puține tușe, eliminând înfloriturile inutile pentru ca privitorul să se concentreze doar și doar pe esența mesajului.
Lasă impresia că urmărim niște desene în mișcare, că filmul este format din tablouri minuțios pictate care se succed cu repeziciune.
De fapt, ce bolovan sunt și eu, chiar asta este animația, doar că aici este mai evidentă ca oricând originea ei din punct de vedere tehnic.
În ciuda lipsei texturilor complexe sau a caracterizării vizuale minuțioase a personajelor, animație reușește cu mare succes să surprindă ce este cel mai important la acest basm japonez.
Practic, deși nu arată așa cum mi-aș închipui că ar trebui să se prezinte o animație, părând aproape mâzgălituri copilărești, filmul este magnific și îmbogățește privirea tocmai prin penurie.
Sună contrastant, dar asta este senzația cu care am rămas după ce am urmărit filmul.
În ceea ce privește coloana sonoră, n-am ce epitete să mai inventez, muzica este devastatoare pentru că linia melodică și versurile te ating instantaneu în adâncul sufletului.
🏆 The tale of the princess Kaguya – Verdict 👍 sau 👎?
Deși am ajuns la ultimul capitol al acestui articol, încă nu-s lămurit cu privire la ce am văzut.
Fie este o poveste banală despre copilăria inocentă și maturizarea care pervertește spiritul, fie am urmărit ceva mult mai profund de atât și trebuie să cuget pe îndelete la ceea ce a vrut să transmită.
Aș fi vrut parcă mai multă emoție pentru că, deși actul final se pretează la curcubeie de plânsete, personal n-am simțit vreun fior care să mă împungă înspre descătușarea zăgazurilor care-mi țineau captive lacrimile.
Poate și pentru că mă așteptam la acest deznodământ trâmbițat prea devreme și deja mă obișnuisem cu ideea.
Sau poate pentru că anumite bucăți comice m-au scos din starea potrivită pentru a mă deda la asemenea activități.
Chiar dacă melodia de pe fundal era de maximă jale și deși voiam n-am putut să-mi umezesc ochii.
Cu toate astea, animația este una excelentă, dovadă că din puțin se poate face foarte mult și sper ca The tale of the princess Kaguya să-mi accepte cele 9 ofrande prețioase pe care i le închin.
Și sunt unele adevărate, nu plămădite din făcături false.
(4,5 / 5)
