The unforgivable

Unforgiven, ups, nu-i cu „ven‟, e cu „vable‟, deci The unforgivable este o dramă get beget care și-a tras adresa de flotant fix pe Netflix, că aici este căldură cu centrală de apartament.

Ce este atât de neiertat în film? Apăi fața Sandrei Bullock (Speed) care arată diferit față de ipostazele cu care ne-a obișnuit. Nu mai este Miss congeniality, este Miss Pușcărie 2021, că tocmai a fost eliberată parol pentru bună purtare după ce timp de 20 de ani a numărat zăbrelele de metal pentru că în tinerețe a vrut să vadă cum arată interiorul creierului unui șerif.

Ieșită de la zdup, Ruth n-are multe perspective în viață, că doar cine se aciuiază lângă un „cop killer‟?

Își ia o slujbă din aia de nici pe cei mai ai dracului dușmani nu i-ai trimite acolo, de apartament ce să mai zic, că este o cocină infectă plină de drogați. Dar n-are ce face, trebuie să o apuce de undeva cu refacerea vieții. Însă Ruth are de rezolvat o mare mâncărime sufletească, vrea să-și revadă surioara trimisă spre adopție în momentul în care Ruth a fost condamnată pentru crima ei odioasă.

Ușor de zis, greu de făcut, pentru că în ceafa ei se uită mulți ochi. Și nu toți sunt binevoitori.

Când am zis că The unforgivable este dramă, n-am glumit, se duce în zona aia de film depresiv care prezintă partea urâtă a vieții, a greutăților inimaginabile cu care se confruntă o parte consistentă a omenirii.

Și chiar dacă Ruth este personajul negativ aici, modul în care este portretizată generează compasiune, nu neapărat milă, că nah, l-a ușurat pe un om al legii de câteva zeci de grame de materie cenușie, dar simți că nu merită tratamentul la care este supusă duduia, ea ispășindu-și pedeapsa.

Povestea nu-i cine știe ce aducătoare de revelații pe ecran, dar știe una și bună: Ruth trebuie să înghită mult rahat, uneori toxic și vătămător corporal, alteori doar verbal, pentru că nimeni nu vede cu ochi buni un ucigaș de curcani.

Raza de soare din The unforgivable este actoria minimalistă a Sandrei Bullock care transmite prin puține expresii toată durerea pe care o are în suflet, durere contondentă cauzată de multiple evenimente traumatizante, iar înfățișarea ei este una demnă de coșmaruri. N-ai vrea să ieși la o întâlnire amoroasă cu ea și s-o superi. Aici felicit responsabilii de la machiaj pentru că au transformat-o pe Sandra Bullock cea plină de viață într-un personaj fad, stătut, bătut de soartă, pe care-l simți că a trecut prin multe belele și asupra căruia viața grea și-a pus din plin amprenta.

Dar cam atât de bine pentru că The unforgivable nu are ceva anume care să-l eleveze la un palier de memorabilitate, iar partea emoțională cam lipsește, deși se prezintă oarecum la datorie, dar scenariul și regia nu reușesc să o scoată în față astfel încât să aibă un impact frontal puternic. Simțeam că trebuie să dau drumul irigațiilor, dar nu primeam ultimul OK din partea filmului.

Ritmul are aceeași viteză cu cea a unui câine care știe că urmează să fie dus la veterinar să fie castrat, deci se târâie foarte încet, dar asta nu-i nici pe departe o problemă dacă povestea este capabilă să mă mențină atent. Și o face preț de jumătate de film, prima jumătate.

Filmul se scufundă în a doua jumătate când o ia rău pe ulei și se duce spre ceva atât de previzibil încât mă rugam de el: „Te rog, nu te duce acolo, nu fii atât de clișeic, fii dur cu mine, fii fără milă, că suport‟.

Dar nu m-a ascultat și din acel moment încolo devine tâmp de-a binelea pentru că nu mai are logică.

M-a deranjat, ca ființă umană, un scurt schimb de replici:

– I am a killer.

– No, you`re not just a killer, you`re a cop killer.

Dar ce mă? Un copoi e mai presus de orice altă meserie? Îi atârnă 3 nuci macadamia astfel încât uciderea unuia este mai gravă decât uciderea unui, să zicem, măturător pe stradă?

Grămada de actori celebri, enumăr pe Viola Davis (Ma Rainey`s Black Bottom), Vincent D`Onofrio (The magnificent seven)  și Jon Bernthal (The many saints of Newark – ăsta apare în toate filmele), merita un scenariu mai bun de atât și nu înțeleg de ce este așa cum este pentru că are 3 autori dintre care ăla principal, Peter Craig, are numai filme de la decente în sus, de la ultimele 2 The hunger games la The town, de la Bad boys for life la Blood father. Și tot el este băgat în Top Gun 2 și The Batman.

Și vine cu o jumătate decentă de scenariu, urmată de una fleșcăită care mă face să strâmb din nas de parcă aș fi mirosit 6 hoituri de pește.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

House of Gucci

Prolificul Ridley Scott nu se lasă și după The last duel ne-a mai fericit cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *