Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
M-am trezit cu foamea-n glandă de un supranatural și, cum nu văzusem încă The wailing (botezat Gokseong), am băgat 3 cruci și un Tatăl Nostru și am purces la film.
🎬 The wailing – Premisă
Într-un sătuc izolat din munți, unde nici perceptorii nu se încumetă să vină pentru colectarea impozitelor, dăm peste un copoi zici că-i școlit la noi.
Jong-goo (Kwak Do-won – The man from nowhere) nu prea are chef de muncă, mai ales că pe acolo plouă mai ceva ca-n timpul potopului lui Noe.
Dar nu are ce face și cu o silă boierească în el purcede la rezolvarea unei crime odioase.
Ceea ce pare la prima vedere un caz simplu de violență domestică amestecată cu consum de stupefiante se transformă rapid în ceva cu totul ieșit din comun.
Se pare că de câte ori plouă o mai ia câte unul razna și scoate din șopron ba coasa, ba furca, orice unealtă ascuțită numai bună de prășit o beregată cu ea.
Și cum Busuioc cu ale sale ghicitori ar avea multă treabă meteorologică în Plouata Furtunești sau cum se numește satul din film, iaca numărul morților se apropie vertiginos de cel al ălora vii care au băgat jderul pe mânecă din cauza fricii tupilate în sân.
Copoiul sictirit n-are cale de întoarcere și se apucă de cercetări pentru a descoperi ființa oribilă care s-a transformat subit în măcelar fără licență pro.
💭 The wailing – Comentariu
The wailing începe ca orice thriller sângeros cu niște crime ce rivalizează ca atrocitate cu cele din Se7en. Doar că aici avem un Dorel cu insignă care nu prea penetrează pătrunzător dovezile, mai ales că-s unele cam greu de crezut.
Ce să mai ascut coasa de femur, The wailing ne trece prin mai multe genuri.
Dacă la început avem o clasică premisă sud-coreeană cu un criminal în serie extrem de feroce, iar suspectul este cel mai evident personaj, că-i bazat pe istorie, a doua jumătate a filmului, odată cu apariția personajului jucat de Hwang Jung-min, The wailing o ia pe calea demonilor și exorcizărilor.
Scenariul jonglează excelent cu misterul, pentru că nu prea poți să îți dai seama dacă Michiduță și-a vârât coada printre sicrie, dacă vreun moroi fără viză de Rai mai bântuie prin sat sau dacă avem un uman încă viu care-și frăgezește semenii fără grețuri.
Din punct de vedere vizual, The wailing n-are milă de săraca retină sensibilă a spectatorului și ne lovește-n meclă cu niște imagini oribile prin cruzimea lor, și nu numai. Sânge ca în ploile biblice, trupuri mutilate dezgustător, scene de-o cruzime greu de imaginat, dar și momente care concurează cu The exorcist.
Filmul nu excelează doar prin grozăviile teribile la care îți supune privirea, ci și printr-un scenariu foarte enigmatic și plin de ispite amăgitoare care te amețesc în permanență și nici până la momentul culminant n-am reușit să obțin spovedania adevărată a firului narativ.
Atmosfera din micul sătuc este una bizară și îți schimbă părerea odată cu vremea. Când plouă torențial și-ți intră frigu-n oase, ai o anumită idee despre ceea ce se petrece, când se înseninează și dă căldura toropitoare, faci drifting cerebral și schimbi subit macazul.
Nu știam prea multe despre premisă, fapt îmbucurător pentru mine, pentru că filmul ascunde multe surprize groaznice în sensul bun.
Excelează Hwang Jung-min (Hostage: Missing celebrity) în rolul unui șaman exorcizator pentru că se vede că s-a distrat mult cu această partitură, livrând o interpretare „over the top‟, exagerată pe stil Nicolas Cage în vremuri falimentare.
De asemenea, transformarea copoiului este una zguduitoare pentru că i se întâmplă atât de multe pe toate planurile încât albește-n frizura castron și apoi se înnegrește la loc.
Chiar și ploaia devine un personaj important în film, prezența sau absența ei generează o multitudine de emoții. Așa că atenție mare când încep să cadă primele picături, băgați-vă copiii în casă.
🏆 The wailing – Verdict
The wailing este o combinație de thriller criminalist și horror supranatural care este crunt vizual prin violența bolnavă explicită, dar și prin anumite ritualuri fie pline de blasfemie, fie religioase, depinde din ce punct de vedere privești.
Vine la pachet cu o atmosferă tenebroasă, care te împroașcă necontenit cu scene cutremurătoare atât pe plan fizic, cât mai ales psihologic.
Misterul greu de descifrat, evoluția alambicată a personajelor, ciocnirea a două ideologii de viață diferite, sacrificiile pe care cineva este capabil să le facă pentru familie, precum și componenta morbidă a crimelor fac din The wailing o experiență aparte, grotescă pentru ochi, dar stimulantă intelectual pentru minte.
Filmul este excelent, te ia cu brrr chiar dacă îl urmărești pe canicula unor 40 grade Celsius la umbră.
Deși trebuie să cârcotesc un pic, putea fi cu vreo 20 de minute mai scurt, tocmai din cauza asta îi aprind 9 candele.
(4,5 / 5)
