Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Unul dintre cele mai de succes filme chinezești a primit și un sequel, anume The wandering Earth II.
Este un prequel al primului The wandering Earth.
🎬 The wandering Earth II – Premisă
Deja știm că Soarele s-a săturat de trăit și în 100 de ani urmează să își dea obștescul sfârșit, așa că Terra se pregătește să-și ia tălpășița.
Doar că proiectul pus la cale de cele mai luminate minți ale lumii, acela de a înfige în dosul Pământului câteva mii de motoare pentru a proiecta planeta dincolo de raza de acțiune a Soarelui, nu este primit cu brațele deschise de către toți.
Au loc atentate peste tot deoarece mulți nu cred în reușita acestei acțiuni și asta cauzează întârzieri în evoluția proiectului, întârzieri ce se pot dovedi chiar fatale.
Liu (Wu „Mină de aur‟ Jing – Wolf warrior 2) este un pilot care visează să ia parte la acest proiect, iar Tu (Andy Lau – Shock wave 2) se dă cu știința, dorind să o ajute pe fata lui, Yaya, să trăiască etern.
💭 The wandering Earth II – Comentariu 🍿
Fiind un prequel este necesar să menționez că din start o parte din suspans este pierdut pentru că deja știm cum se va termina povestea.
Doar dacă v-ați decis să începeți franciza urmărind mai întâi The wandering Earth II să zic că veți avea parte de ceva surprize, dar chiar și așa sunt destul de ușor de anticipat.
După acest ocol, revin la nucleul de bază care propulsează filmul de față.
Pff, ferească sfinții tuturor religiilor, tare complicată mai este povestea din The wandering Earth II.
Bine, și durează aproape 3 ore, dar nu mă așteptam să fie ceva atât de complex încât am fost nevoit să pun pauză la fiecare 15 minute să-mi fac tabele și diagrame să pricep ce se întâmplă.
Acțiunea are loc pe durata a patru decade, începe spre finele anilor 2030 și se duce până în 2075, așa că au loc multe evenimente.
Parcă, totuși, se exagerează cu numărul firelor narative.
De la testarea primului motor pentru a-i demonstra eficiența până la atacuri teroriste asupra unei spații de pe orbită, de la proiectul vieții digitale până la o belea cu Luna, sunt o grămadă de probleme care ne bombardează în permanență.
Confuzia este alimentată și de nenumăratele informații prezente pe ecran ce se succed cu repeziciune.
Uneori nu puteam fi atent și la ce se petrece, să și citesc subtitrarea și să și prind din zbor anumite coordonate sau numărători inverse.
Abia după vreo oră să zic că am intrat în ritm pentru că toate piesele acestui imens puzzle se întrepătrund la perfecție și parcă mi s-a ridicat un văl negru de pe creier și am prins care este șmecheria.
Acum, după ce l-am terminat, pot spune fără nici cea mai mică urmă de îndoială că The wandering Earth II este colosal din toate punctele de vedere.
Este greu de crezut că vreun alt film din 2023 va putea să-l depășească în ceea ce privește grandoarea cu care se prezintă la datorie, una care acaparează toate palierele.
Povestea este incredibil de îmbârligată, cu multiple idei halucinante care tind covârșitor spre ficțiune și mai puțin spre știință, dar care demonstrează o imaginație nebunească.
Uneori nici nu îmi vedea să cred la ce s-au putut gândi scenariștii, atât de fantasmagorice sunt conceptele implementate.
Filmul, însă, excelează la nivel vizual, că arată monumental este puțin spus, acțiunea este senzațională și demnă de un „disaster movie‟, deși nu face neapărat parte din această categorie.
Lupte la sol, confruntări aeriene, dezastre naturale și create de mâna omului, explozii gigantice, bătălii planetare, ce să mai, The wandering Earth II are de toate.
Dacă stau bine să mă gândesc, împrumută idei din filme precum, și țineți-vă bine, Star Wars, Top Gun: Maverick, Moonfall, 2012, Armageddon, Deep impact și Transcendence.
Și nu exagerez cu nimic, atât de complex este la nivel vizual.
Am rămas înmărmurit la câteva scene de acțiune pentru că ele arată mirobolant și sunt foarte intense, cu extrem de multă agitație cinetică și o groază de cadre care nu fac decât să-ți accelereze pulsul.
Dacă mă apuc să vă enumăr câteva dintre punctele de interes ați spune că am luat-o razna.
Și nu v-aș condamna. Trebuie văzut pentru a fi crezut.
Desigur, nu pot să trec cu vederea ridicolul unor situații, dar nu au venit ca o surpriză.
Dacă am pus botul că Terra o ia la plimbare prin cartierul spațial în prima parte, apoi nu mi-a venit greu să înfulec gogomăniile din acest film.
Așadar, pe partea de acțiune nu am ce să îi reproșez, nici nu am simțit când au trecut cele trei ore pentru că mereu apărea câte o situație neprevăzută ce trebuia rezolvată rapid.
Aici m-a sâcâit un pic cu rezoluțiile apărute în ultima fracțiune de secundă, The wandering Earth II uzitând această tactică până la enervare.
Da` chiar toate să se rezolve pe muchie de cuțit? Chiar toate?
Să nu uit de segmentul uman, fiind atât de multe personaje care se perindă pe ecran, este evident că se moare.
Chiar la greu.
Așa că emoția este prezentă din plin, chit că știm care este soarta unora dintre personaje.
Scenariul ia ideea sacrificiului personal suprem pentru binele global și o duce la un cu totul alt nivel, ceea ce amplifică și cantitatea de lacrimi pe centimetru pătrat de obraz.
De remarcat că pe cât de abramburită este ideea cu planeta la plimbare, pe atât de simbolic este substratul uman, filmul fiind o reflecție profundă asupra noastră, asupra existenței efemere, asupra conceptului de viață.
Deci, pe lângă artificii colorate folosite pentru a distra ochiul, filmul oferă și multă hrană spirituală pentru suflet și ghicitori filozofice pentru minte.
Vine cu destule concepte ce acum par greu de imaginat ca fiind posibile deoarece sunt prea futuriste.
Totuși, îți oferă câteva gânduri de rumegat pentru că ești conștient că umanitatea va evolua înspre acele direcții.
Asta dacă nu se va tâmpi de tot după dovezile pe care le vedem azi la fiecare pas.
Fac și eu ca berea, încă una și mă duc.
Filmul este divers, nu cred că se poate mai divers de atât, deoarece are personaje din jdemii de țări.
Nimeni nu se poate plânge că nu a fost reprezentat aici, poate nord coreenii și românii să aibă de comentat.
Ah, probabil se vor simți ofensați americanii, că nu-s pictați în cea mai favorabilă postură, dar karma-i o cățea, ce semeni aia culegi.
În schimb, surprinzător, parcă patriotismul nu este atât de exacerbat aici.
Este prezent, dar nu în cantitățile industriale pe care le anticipam, nu doar chinezii se iau la trântă cu salvarea lumii, vorbim despre un efort comun la care participă zeci de țări.
Un punct în plus, spre deosebire de filmele americane, aici fiecare vorbește pe limba sa, nu o rup toți pe engleză.
🏆 The wandering Earth II – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul mi-a plăcut mai abitir decât primul The wandering Earth pentru că vine și cu o poveste umană mai cizelată care oferă ceva de molfăit și creierului.
Are un scenariu foarte alambicat, poate prea elevat intelectual la nivel fantasmagoric pentru o asemenea premisă, și acțiune fulminantă redată prin niște efecte speciale nemaipomenite.
Se simte saltul calitativ față de primul film.
Dacă mă raportez la producțiile de la Hollywood îmi dau seama că una din părți minte de îngheață apele.
Ori americanii spală niște bani cu bugetele alea de +200 milioane de dolari, dar filmele arată nasol, s-aude Marvel?
Ori chinezii spun gogorițe cum că The wandering Earth II ar fi costat doar vreo 90 de milioane de dolari pentru că arată de vreo 300 de milioane la nivel vizual.
Nu-i perfect, dar rateurile sunt mici și rare.
În concluzie, Pământu` plimbăreț II este un spectacol fastuos căruia îi iert anumite poticniri cerebrale pentru că recuperează la capitolele imaginație și acțiune.
Îmi vine să-mi smulg părul din cap că în România nu l-am putut vedea pe marele ecran deoarece se pretează cu vârf și îndesat la o asemenea vizionare pentru că va rămâne printre cele mai arătoase filme ale lui 2023.
Poate doar Oppenheimer să-l depășească, deși am oarece dubii pe care mi le veți împărtăși după ce-l vedeți și voi.
Subiectul din Oppenheimer nu cred că va genera atâta acțiune halucinantă precum cea din acest film.
Și cu asta basta, m-am ușchit de aici pentru că trebuie să mă bag la un somn timp de vreo 9 ani lumină.
Sper să mă trezesc după doar 4 ani tereștri să văd și partea a treia, că de atât timp are nevoie regizorul pentru a veni cu un film bun. Spusele lui, nu ale mele.
(4,5 / 5)
