Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The wind rises sau Kaze tachinu este un anime atipic pentru Ghibli și pentru maestrul Hayao Miyazaki.
🎬 The wind rises – Premisă 📖
Animația îl are în centrul său, pentru mulți ani, pe puștiul Jirô care visează la avioane.
Dar nu poate deveni pilot pentru că are niște funduri de borcane la ochi, fiind aproape miop.
Cum pasiunea-i pasiune și trebuie să-și satisfacă pofta inimii, vrea să devină proiectant.
Așa că începe să studieze din fragedă pruncie, idolul său fiind Caproni, o figură emblematică în acest domeniu, ale cărui realizări îl inspiră pe Jirô zi și noapte. Mai ales noaptea.
Când scoate nasul din cărți, scheme, schițe și reviste pune ochii pe Naoko, o domnișoară care-i cade cu tronc mai ceva decât bombele la Hiroshima și Nagasaki.
Știu, proastă gluma, dar și dacă ziceam de Hindenburg, tot nesimțită era duma.
💭 The wind rises – Comentariu 🍿
Filmul este inspirat din fapte reale, dar povestea este mult ficționalizată pentru a o face mai dramatică și captivantă.
În ciuda faptului că are multă umplutură imaginativă, producția tot a reușit să stârnească multe controverse, cum era și normal având în vedere pe ce se concentrează lumina reflectoarelor.
În special sud coreenii s-au ofuscat că Hayao ridică osanale creării unui anumit tip de avion care a făcut ulterior mult prăpăd.
Eu nu am grețuri din astea, nu mă leg de acest aspect, însă subiectul ales de Hayao mi se pare destul de sec, numai animații despre constructori de avioane nu aveam chef să urmăresc.
Cu siguranță tema atacată este una dragă autorului, care nu doar că a scris și regizat acest film dar în prealabil a realizat și o manga, dar nu m-a pasionat deloc.
Ba chiar a fost destul de plictisitor pentru că de la o animație am pretenția să mă atingă în vreun fel, dacă nu cu elemente fanteziste și fantastice, măcar pe palier emoțional.
Aici nu am simțit nimic pentru personajul principal, Jirô fiind un inginer isteț, dar cam atât, m-a apucat somnul urmărindu-i zbaterile sale teoretice pentru a crea practic avionul perfect.
Noroc că viața lui personală aduce un strop de romantism și dramă că altfel firul narativ principal ar fi fost prea arid, cu un pronunțat efect somnifer.
M-am chinuit să-l văd în trei ore, deși durează doar două, dar nu pentru că ar fi prost, ci pur și simplu s-a dovedit neinteresant pentru mine.
Poate ar fi mers mai bine sub formă de live action, dar să mă uit la desene animate cu un asemenea subiect mi s-a părut prea de tot.
Ca atare, nu are niciun farmec pentru cei mici, este exclusiv destinat persoanelor adulte pentru că este o poveste serioasă, fără momente de destindere și cu multe săgeți acide aruncate de Hayao către conducerea Japoniei.
L-am găsit și destul de politizat, cu trimiteri către tâmpeniile traumatizante și catastrofale la care s-a dedat Japonia pe vremuri, sunt pomeniți și naziștii în frunte cu Hitler.
Așadar, copiii vor zâne și magie, nu bombe și tragedie.
Are o abordare stranie, colcăie de secvențe ireale, desfășurate în vis, chiar exagerează dincolo de limita răbdării mele.
Și nu m-am prins care-i treaba cu fumatul, o fi având vreo semnificație aparte? Că prea sudează personajele țigările unele după altele, de era atâta fum încât simțeam cum mi se atrofiază plămânii.
Nici măcar la un incendiu la un depozit de anvelope uzate nu am văzut fum înecăcios cum am văzut în The wind rises.
Este una din rarele ocazii când mă poziționez la polul opus în ceea ce privește producțiile studioului Ghibli, observ că filmul este foarte lăudat, ba chiar a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună animație, dar pe mine m-a lăsat rece.
Nu la nivel tehnic, pentru că aici excelează prin vizualul superb, fluent și colorat, ci prin povestea realistă și înfiptă cu picioarele-n pământ, deși este vorba despre aeronautică, dar care mi s-a părut nepotrivită pentru o animație.
Este melancolic și meditativ, cu citate franceze pline de profunzime filozofică, un lucru de așteptat de la o opera semnată de Hayao Miyazaki.
Poate m-am sculat cu fața la perete că n-am dormit bine și am avut coșmaruri, o fi și ăsta un motiv de nu mi-a plăcut animația, dar nici nu pot s-o laud fals doar pentru că alții au ridicat-o în slăvi.
🏆 The wind rises – Verdict 👍 sau 👎?
Sunt câteva elemente simbolice atent plasate în desfășurarea acțiunii pe care nu-i chiar greu să le depistezi sau să le descifrezi semnificația.
Hayao nu ezită să-și reverse dragostea pentru aviație, multe dintre filmele sale având astfel de vehicule aeropurtate, Porco Rosso fiind un excelent exemplu.
Da` n-am rezonat deloc cu pelicula de față, nu tu un dragon pierdut printre nori, nu tu o vrajă fantasmagorică, nu tu un univers paralel, nimic, zici că urmăream un documentar.
Cred că este prima animație biografică pe care am urmărit-o (oare or mai exista și altele?) și doar Hayao Miyazaki putea să se gândească la așa ceva.
Din nefericire, nu m-a nimerit la sentimente și nici nu mă pricep prea bine la confecționat avioane din hârtie, am încercat să creez 6 modele și toate au intrat cu botu-n pământ.
(3 / 5)
