The witcher: Nightmare of the wolf

The witcher: Nightmare of the wolf a invadat Netflix și este o animație a cărei acțiune este plasată înaintea celei din serialul ce-l are în prim-plan pe Geralt jucat de Henry Cavill. Pot să zic că este chiar un prequel.

Povestea din această animație se concentrează pe personajul Vesemir, un adolescent mucos, sclav pe-o moșie, care visează la mai mult decât o viață monotonă, în care tot ce trebuie să facă este să-și servească stăpânii. Cu ochii pe-o tânără apetisantă, Illyana, care nu-i prea împărtășește țelul său în viață, Vesemir își jură că va face ceva ieșit din comun(ă) cu soarta lui.

Coincidență sau nu, pe moșie unde muncește Vesemir își face apariția falnicul Deglan, un witcher care are o treabă de rezolvat pe acolo, una care se lasă cu mulți gologani la traistă și Vesemir prinde momentul prielnic și devine ucenicul acestuia, dorind cu tot dinadinsul să devină, la rândul lui, un witcher. Chiar dacă oamenii îi privesc ca pe niște ciudați, corcituri monstruoase, lui Vesemir i se rupe, este atras de mirajul faimei și de promisiunea unor câștiguri mari dacă va ucide fel și fel de creaturi mistice care fac ravagii printre sătenii terorizați sau boierii fricoși. Cu atât mai mult cu cât se pare că noi și noi specii de monștri, tot mai greu de ucis, se prezintă la datorie să-i măcelărească pe oameni.

The witcher: Nightmare of the wolf este o co-producție americano-sud-coreeană și se simte în povestea complexă care se aseamănă cu o legumă generatoare de lacrimi, având multiple straturi.

N-are rost să mă scufund mai adânc în amănunte, tot ce trebuie să știți este că povestea din animație nu este deloc simplă, abordează o sumedenie de teme, iar relațiile dintre personaje sunt alambicate și firul narativ se bifurcă de mai multe ori pe parcursul filmului.

Deși este scurt, abia atinge 80 de minute, The witcher: Nightmare of the wolf este încărcat de mitologie și universul Witcher este îmbogățit la greu de ceea ce se petrece în această animație.

Poate sună a blasfemie, dar ceea ce am văzut în acest film depășește în grandoare și spectaculozitate primul sezon din live-action-ul The witcher. Poate și pentru că în forma această animată scenariștii și-au dat frâu liber imaginației, iar monștrii cu care ne bombardează capătă diferite forme și au caracteristici unice, îngreunând misiunea lui Vesemir de a le arăta cât de frumos este în iad.

Acțiunea este bestială (și la propriu, și la figurat), luptele sunt viscerale și brutale din cale afară, în niciun caz nu este recomandat puradeilor care se uită la Paw patrol. Or fi ambele animații, dar diferența de ton și vizual este imensă. Nu degeaba este destinat audienței mature. Nu cred că mai este cazul să vă enumăr multiplele decapitări, dezmembrări, enucleații, eviscerări, excizii și extirpări de care avem parte în acest film pentru că oricum le veți descoperi rapid dacă urmăriți câteva minute din început. Și aceste grozăvii sunt suferite de toate părțile combatante, fie că-s oameni, witcheri, monștri sau vrăjitori, nimeni nu scapă de bisturiele imense în formă de sabie.

Dincolo de acest aspect, al acțiunii aproape fenomenale și diverse (că-i mult de căsăpit în film), care m-a umplut simultan de scârbă și fascinație, The witcher: Nightmare of the wolf are și un scenariu cu multe răsturnări de situație, iar modelul narativ adoptat de film se aseamănă cu serialul.

Atmosfera este una reușită, de epic medieval, cu mizerie la tot pasul, dar și o feerie îmbătătoare, de basm purtat din gură-n gură. Are și mult suflet, cu o poveste de dragoste care, din cauza evoluției temporale, nu te lasă indiferent, chiar de-ai suferit o dacriocistostomie, tot mai ai ceva lacrimi ascunse pe undeva să le scoți la iveală.

Și fiindcă este o fantezie, nu știu dacă este cazul să trag cu tunul în el pentru elementele woke prezente la datorie. Las de la mine că-s într-o dispoziție egalitaristă.

Însă trebuie să mă scobesc între dinți și de ceva carii contra lui The witcher: Nightmare of the wolf. Este prea scurt și chiar dacă ritmul este alert, fără momente de plictis, uneori la foc automat, este prea încărcat de folclor, iar creierul este îmbibat dintr-odată cu prea informații, n-are timp să se aerisească. N-apuci să te dumirești despre un anume aspect, că imediat povestea te lasă cu nădragii în vânt și trece la următorul punct din narațiune.

Vocile, la rândul lor, nu prea au zvâc, mi s-a părut vorba cam monotonă, mai ales cea a lui Vesemir (Theo James – Archive). Chestia asta mi-a dăunat la experiență, parcă personajele recitau sacadat replici, nu le dădeau intonație și, implicit, viață.

Stilul de animație nu este ieșit din comun, aduce a animație DC, deci nu avem cine știe ce efecte 3D spectaculoase a la Pixar.

Sunt destul de impresionat de The witcher: Nightmare of the wolf, mai ales pe palierul poveștii mirifice, plină de lovituri sub centură. Mi-ar fi plăcut dacă era olecuță mai lung, să-și mai tragă sufletul și să te lase să asimilezi invazia de noțiuni folcloro-mitologice, ca urmare, îl vrăjesc de doar 8 ori.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

America: The motion picture

America: The motion picture este o animație produsă de cuplul Lord & Miller și este …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *