The worst person in the world

The worst person in the world (Verdens verste menneske) este o producție norvegiană nominalizată la Oscar pentru categoria cel mai film străin și la cel mai bun scenariu original.

Titlul este interesant, nimic de zis, durata-i de 2 ore, așa că am zis că nu pot să pierd mai mult de 120 de minute din viață urmărind filmul.

🎬 Premisă

Seva nucleară a poveștii este Julie (Renate Reinsve), una bucată tinerică încă nedecisă cu privire la traiectoria ei în viață.

Își schimbă deciziile mai des decât își înlocuiește o actriță porno bateriile la vibrator, așa că habar n-are ce carieră vrea să urmeze.

Ba vrea chirurg, dar se răzgândește, că-i prea rece meseria, apoi o dă pe psihologie că are material mult de manevrat. Se satură rapid, se face fotografă, dar blitzul nu o ține prea mult, apoi îi trece prin cap că s-ar putea lipi de ea scriitura.

Și asta doar în primul act al filmului.

Practic, The worst person in the world este o cronică a vreo patru ani din viața tumultuoasă a unui personaj care are 30 de ani și încă nu știe pe ce lume este. Ehe, câți nu suntem / nu am fost în situația asta?

💭 Comentariu

Prin urmare, filmul este banal și plictisitor de mi s-a ofilit sămânța în pungă tot așteptând s-o bag în gură cu interes.

Serios acum, oare ce-or găsi cineaștii ăștia atât de interesant la niște povești înfiorător de comune, care nu prezintă nimic captivant? Pe bune, dacă voiam să mă plictisesc, scoteam capul pe geam și mă uitam în curtea vecinului, tot dracul ăla era.

Împărțit pe 12 capitole, cu prolog și epilog, The worst person in the world are doar vreo 2 capitole care au mișcat ceva în mine, unu-i bizar de tot, altu-i pe cotârceală.

În rest, am urmărit o tută de muiere indecisă, aeriană, care crede că toată lumea se învârte în jurul ei. De fapt, ar trebui să scriu că am urmărit un personaj, că sexul chiar nu contează, putea la fel de bine să fie un aiurit de bărbat.

Când dă de greu, când nu este în centrul atenției, i se activează senzorii egoismului și dă bir cu fugiții în brațele altei meserii sau în patul altui bărbat. Și ciclul se repetă la infinit.

Așa, și? Care-i marea dezvăluire? Care-i scopul filmului? Că începe de nicăieri și ajunge niciunde.

Iar avem o manțocărie din asta artistică în care nu se întâmplă nimic interesant, dar își dă aere de mare disertație pe tema umanității.

Parcă mă simțeam ca un manelist la un simpozion filozofic în care subiectele dezbătute erau Schopenhauer și Kant și nicidecum Săniuța și Mititelu`.

Deci, de poveste mi s-a fâlfâit pana-n vânt, de personaj nici atât, că este unul deplorabil prin gândirea de om mic de nimic și acțiunile egoiste cu repercusiuni asupra vieții altora.

Am rezistat eroic, precum ciuperca-n ploaie, tot așteptând vreo revelație edificatoare cu privire la utilitatea filmului. Dar n-am găsit-o, așa că mai bine revin la propria-mi viață banală, ghidată de impulsuri egoiste, să-mi fie mie bine, neglijându-i pe cei din jur, de a căror soartă nu mă interesează.

Ah, stai așa….

Deci cea mai nașpa persoană din lume sunt eu, ești tu, suntem noi, umanitatea, că egoismul este cel care ne scoală de dimineață și cu egoism adormim noaptea.

Astfel de filme, care dramatizează banalitatea, pot avea efecte nocive asupra minților sensibile ale societății contemporane, gleznuțele la vedere nu mai au capacitatea de a-și asuma responsabilități, au impresia că li se cuvine totul, că-s cei mai speciali, și la primul obstacol își pun picioarele-n cârcă și p-aci ți-e drumul.

Poate că tocmai asta condamnă și filmul, până căutăm noi acel ceva care se pliază pe sufletul nostru, trece dracului viața pe lângă noi și ne trezim că n-am făcut nimic notabil, doar ne-am scremut să ne regăsim pe noi înșine de ne-am învârtit în jurul cozii.

Nu există suflet pereche perfect, nu există job ideal, nu există viață ca-n basme, așa că nu are rost să le căutăm că ne irosim ani prețioși din viață.

The worst person in the world este despre viață. Și atât. Una tristă, indecisă, imperfectă. Ca mai toate viețile, dacă nu te numești Bezos sau Gates, deși nici ăia nu-s cei mai fericiți. Cred. Sper.

Are un dialog profund, replici cu substanță, mișună simbolismul în film mai ceva ca puricii pe-o pisică nespălată, filozofia ne dă cu flit în permanență, dar asta nu înseamnă că The worst person in the world este un film incitant.

Pur și simplu este. Ca viața.

Of, în ce moment al istoriei a fost schimbat sensul filmelor? Parcă era vorba că ele reprezintă o formă de evadare din cotidianul și așa sumbru al vieților noastre nesatisfăcătoare, te duci la film să te relaxezi, distrezi, întristezi, plângi la povești de care nu ai parte în viața reală, nu să ieși de la film mai deprimat decât ai intrat, după ce ai fost servit cu aceleași rahaturi pe care le mesteci zi de zi.

🏆 Verdict

În fine, am dat peste altă producție artsy snoabă care are impresia că orice poveste, indiferent cât de fadă și normală este, merită ecranizată. După Drive my car și The lost daughter, ăsta este alt film care m-a făcut să-mi dau ochii peste cap la lentoarea cu care scenariul se screme să livreze niște mesaje dintre cele mai clișeice.

Nu-i comic, nu-i dramatic, nu-i romantic, mă repet, dar așa simt, doar este.

Îmi pare rău că-s ăla nasol și că o întrec pe Julie în răutate sufletească, dar pentru mine The worst person in the world ar fi trebuit să se încheie după 4 capitole.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

After ever happy

After ever happy

Sunt prezent pe metereze, datoria mare mă cheamă, n-am ratat After ever happy, infinita franciză …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.