The wrath of God

Poposim în țara lui The hand of God, Argentina, pentru a desluși ce a vrut autorul să ne spună cu The wrath of God.

Este vorba despre un film argentinian care își găsește ISBN-ul tocmai în editura lui Netflix.

🎬 Premisă

Filmul se bazează pe o carte, dar nu vă spun titlul ei pentru că este destul de neinspirat prin ceea ce divulgă, așa că mă fac că nu cunosc acest amănunt.

Luciana (Macarena Achaga), o tinerică apetisantă, face pe secretara / dădaca unui scriitor cu mare ștaif și succes la public.

Doar că acest Kloster (Diego Peretti – El robo del siglo), care nu posedă deloc vreo alură de fante cuceritor, are niște ochi alergători, care tot cotropesc formele apetisante ale domnișoarei Luciana.

Interceptând niște semnale inexistente, Kloster depășește o anumită limită, ceea ce o face pe Luciana să-și împacheteze nurii și să-l lase pe Kloster cu ochii în soare și pixul albastru, neavând decât să se consoleze cu nevastă-sa, fostă balerină.

Nu, nu este un film #metoo, nu vă agitați ca sifonul zdruncinat, pentru că în curând se petrec niște evenimente funeste care declanșează o enigmă apetisantă pentru spectatorul care se transformă subit într-un detectiv amator pornit într-o misiune solitară.

💭 Comentariu

The wrath of God (sau La ira de Dios) funcționează ca un thriller de natură psihologică, și cum are scenariul semnat de Pablo Del Teso, care și-a pus amprenta și pe Crimenes de familia, nu am fost deloc mirat când am devenit rapid captivat de misterul care învăluie intriga.

Ideea este că pe parcursul unor ani, mai exact o decadă, se adună niște cadavre în cimitirul familiei Lucianei și asupra acestor morți planează multe dubii.

Decese din cauza unor accidente nefericite sau la mijloc avem de-a face cu ceva mai sinistru de atât?

Pot spune că filmul își îndeplinește cu brio misiunea pentru că m-a zăpăcit de toți creierii și mi-a scurtcircuitat sinapsele în încercarea mea futilă de a pricepe ce se petrece cu adevărat.

Nu are nimic elaborat, complicat, extravagant, ci vorbim despre o monedă cu două fețe, fiecare dintre ele având argumente solide care o incriminează pe cealaltă.

Și eu a trebuit să dau cu banul pentru a mă decide cine are dreptate și cine mă duce cu zăhărelul.

Pentru un film atât de scurt, The wrath of God înglobează o multitudine de teme sociale relevante, percepte religioase antice și concepte probabilistice de parcă este o producție de 3 ore.

Cineva, în toată povestea asta, este nebun, dar întrebarea este cine?

Luciana, care dezvoltă o obsesie pentru Kloster, obsesie care se transformă în cu totul altceva, mai periculos?

Kloster, care nu o poate ierta pe Luciana pentru că n-a dat textila jos când el i-a cerut-o?

Sau eu, spectator, că mă dau cu capul de toți pereții, neștiind cui să-i ofer votul eliminator și cui trandafirul izbăvitor?

The wrath of God nu are deloc un ritm alert, se bazează în exclusivitate pe dialog și pe capacitatea noastră de a naște o serie de speculații și supoziții asupra a ceea ce se petrece.

Chiar filmul ne spune că nu contează neapărat intriga sau cadavrele înșirate, ci doar imaginația noastră care-și construiește propriile ipoteze închipuite și deșiră propriile fire narative pentru a completa cu de la sine putere hăurile poveștii special lăsate de un scenariu perfid.

Practic, avem doar trei personaje mari și late într-un ring fictiv, boxerii sunt Luciana și Kloster, iar jurnalistul Rey (Juan Minujín – The two popes) îndeplinește rolul de arbitru, numărând loviturile sub centură livrate de fiecare dintre cei doi.

Și noi trebuie să dăm verdictul final, cine iese învingător din toată această poveste simplă la prima vedere, așa cum am scris mai sus, pentru a vă induce în eroare, dar complexă din punct de vedere cerebral?

🏆 Verdict

The wrath of God este un film care hrănește creierul și nu din cel bazat pe încântarea ochiului și pe mine m-a cucerit.

Și acum continui să mă gândesc la finalul ambiguu, a la Inception, și tot încerc să mă decid ce epilog să-i scriu pentru a fi complet satisfăcut pe plan personal.

Povestea este una clasică, nu pot spune că vine cu factorul X să apăs direct pe Golden buzzer, dar este un thriller argentinian bine realizat, captivant prin ping-pong-ul jucat cu spectatorul, răvășitor prin revelațiile sale alternante și dens prin multiplele predici științifice-religioase-filozofice pe care ni le servește subtil.

Sper că am reușit să fac tiptil pe lângă marile spoilere ale filmului, așa că mor de nerăbdare pentru că trebuie să dau o fugă să-mi iau 8 autografe pe cartea pe care s-a bazat The wrath of God.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Last looks

Pe vremea când am scris aceste rânduri, cu greu am găsit trailer la Last looks, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.