Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Avalanșa de filme de Crăciun a adus și There`s something in the barn care este diferit de dulcegăriile clasice ce apar în această perioadă.
🎬 There`s something in the barn – Premisă 🕮
O familie americană moștenește o moșie în fundul înzăpezit al Norvegiei.
Așa că tatăl, Bill (Martin Starr – Samaritan), își ia nevasta și copiii și se instalează în frigul cel mai geros pentru dosurile obișnuite cu soare mult și plajă cât vezi cu ochii.
Însă ne dăm rapid seama că titlul filmului este unul literal, este ceva în șopron.
Și nu are chef de musafiri gălăgioși.
💭 There`s something in the barn – Comentariu 🍿
La prima strigare, ideea din spatele poveștii suna interesant pentru că se baza pe folclorul nordic, cel în care elfii nu au o origine atât de gingașă și drăgălașă precum cea pe care o știm.
Dar și un număr necunoscut sună interesant până răspunzi și afli că ai fost selectat pentru un sondaj de opinie cu 100 de întrebări.
Nu îmi vine a crede că pentru un asemenea scenariu a fost nevoie de nu mai puțin de trei persoane să participe la realizarea lui.
Cred că sunt și beat pentru că pe IMDB numele lor apar dublate, așa că la capitolul „Writers‟ sunt trecute 6 nume.
Nu știu când a devenit o modă să scrii personaje principale extrem de enervante, dar recent am sesizat destule filme care se pliază pe acest trend.
O fi vreo directivă de la Hollywood care impune asta și uite așa ajungi să ții cu cel care manevrează toporul și despică eroii cu care ar trebui să empatizezi.
Protagoniștii sunt înfiorător de cretini, iar Dana Budeanu ar fi în culmea fericirii pentru că ar avea material pentru multe clipuri cu fătălăii și mimozele din acest film.
El este un prostălău care n-are habar să dea cu toporul într-un lemn. Chiar dacă ești crescut în puf în vârful vreunui zgârie nori, las-o dracului de treabă, tot știi la ce folosește o asemenea unealtă.
Iar ele, tutele, sunt niște sclifosite agasante mânjite cu o superficialitate de mi se dădeau singuri ochii peste cap fără să le mai trimit eu comenzile necesare.
Evident, sunt niște personaje exagerate din punct de vedere al personalităților de papă lapte. Adică sper, că mă ia cu frisoane dacă încep să cred că asemenea specimene ar exista și în realitate.
Pe cine încerc eu să mint? Ele sunt reale și din ce în ce mai multe.
Noroc că în film este cineva hotărât să reducă numărul acestor caricaturi umane.
Păcat că modalitățile prin care este dus la îndeplinire acest plan sunt plictisitoare, banale și deloc măcelărești, așa cum așteptam de la un film cu un asemenea rating.
Mai degrabă acel R a fost oferit pentru înjurăturile repetate slobozite de domnișoara din film care folosește măscări fără vreo justificare anume.
Nu tu dezmembrări, nu tu decapitări, nu tu scalpări de barbă, nu tu nimic din ceea ce aș dori să văd într-un film horror.
Ba chiar timp de vreo 50 de minute nu se petrece nimic captivant, este o durată folosită pentru acumularea de nervi în capul meu până la punctul de revărsare, atât de mulți draci aveam pe sărăcia asta de film.
Bre, și n-are nicio logică, zici că ăia care l-au scris sunt bipolari, ei stabilesc niște reguli în acest univers, tot ei le încalcă fără nicio jenă.
Păi dacă ai zis clar că elfii dau de naiba dacă le bagi o lumină în ochi și îi asaltezi cu zgomot de pică lați de frică, atunci de ce mama naibii aceiași elfi dau petreceri cu stroboscoape și decibeli ca la un festival de muzică electronică și n-au nici pe dracu`?
Așa de rău m-a iritat încât ajung să dau spoilere doar să-l fac de râs.
La un moment dat cineva este atacat de un elf din ăsta pricăjit. Și deși era evident până și pentru un orb din naștere ce urma să se întâmple, victima se uita ca proasta.
Eu tot urlam la ea: Fă un pas la dreapta, fă un pas la dreapta, fă în gâtu` mă-tii un pas la dreapta că-ți pică fix în gură ăla la care te uiți de 30 de minute.
Evident că nu m-a ascultat și ceea ce era de așteptat să se întâmple s-a și întâmplat.
🏆 There`s something in the barn – Verdict 👍 sau 👎
Filmul se vrea mai mult o comedie care bate la porțile satirei, dar realizarea ei este una execrabilă. Și nu mă feresc de cuvinte.
Nu doar că nu există coerență în vorbe și acțiuni, dar arată și urât din punct de vedere tehnic, aproape amatoricesc.
Râdeam ca boul când ăia se alergau prin fața unor ecrane verzi încercând să dea senzația că o fac în mijlocul unei naturi hibernale.
Pe final, revin la stupizenie fantasmagorică a personajelor. Păi bă, în durerea mea de cot, te scoli cu noaptea în cap, găsești pârtia făcută și lemnele tăiate și nu-ți pui deloc întrebări?
Că doar n-o fi fost miracol de la Dumnezeu.
Dar pentru că scenariștii au scris doar bilețele de dragoste în liceu și n-au știut cum să compună ceva care să aibă mai mult de trei fraze a ieșit măgăria asta de scenariu.
Am să-i topesc 3 țurțuri doar pentru că există un potențial imens în ideea de bază, dar care nu a fost fructificat din cauza lipsei de talent.
(1,5 / 5)
