Till

TillTill, util sau inutil, am zis că este cazul să arunc un ochi și pe acest film, chiar dacă-i prea târziu, pentru că este lăudat și pentru că este și important ca subiect.

 

🎬 Till – Premisă

Nu stau mult la taclale în ceea ce privește povestea din Till, mai ales că este una bazată pe fapte reale, dacă vreți să aflați mai multe amănunte, Google este la degetele voastre.

Ideea este că în 1955 un băiat de 14 ani este omorât în bătaie și mama lui își caută dreptatea în justiție.

Repet, este anul 1955.

Ah, am uitat un amănunt important, de fapt vital pentru acest caz, filmul este plin de …. hm, cum să zic fără să fiu linșat cu pietre?

Știi cum se spune la noi în limbaj regionalist că e frig iarna afară:

– Nii, ger!!!

 

💭 Till – Comentariu

Așadar, filmul rememorează un eveniment tragic și rușinos din istoria mânjită de rasism a Statelor Unite ale Americii.

Nu cred că este cazul să vă explic cum funcționează un asemenea film pentru că urmează pașii clasici când avem de-a face cu o poveste adevărată despre rasismul crunt care zace-n mințile de două parale ale descreieraților de americani.

Om fi și noi rasiști, că ne place sau nu să o recunoaștem, dar pe yankei nu-i întrece nimeni la acest capitol.

Filmul este o dramă cutremurătoare pentru că prezintă evenimentele prin ochii unei mame îndurerate și aici cred că va impresiona până-n adâncul sufletului pe cele care au dat viață.

M-a luat cu dureri pe la inimă asistând la trauma îngrozitoare prin care trece Mamie (Danielle Deadwyler – The harder they fall) odată ce află ce a pățit odrasla sa.

Nici nu vreau să îmi imaginez cum s-ar simți o mamă pusă într-o asemenea situație.

Băiatul, Till (Jalyn Hall – Shaft), a fost atât de rău bătut și desfigurat încât nemernicii responsabili de crimă i-au schimbat specia, nu mai arăta a om, ci a extraterestru căzut accidental pe Pământ.

Nu știu cât inventează acest film pentru că am o vagă senzație că nu este chiar fidel adevărului, dar chiar și așa, indiferent ce a făcut Till, nu merita să fie omorât.

Deși dacă fluiera acum după gagici, sunt șanse mari să fi avut parte de același tratament.

Till

 

Plus că, sper să nu ofensez pe nimeni, filmul este părtinitor, trage prea tare în doi albi.

Asta deși în toată tărășenia asta au fost implicați și câțiva negri care sunt pomeniți doar așa, în treacăt.

Adică la uciderea unui om participă deopotrivă albi și negri, dar doar albii se fac vinovați, nu?

Doar pe ăștia îi blamăm?

Nu că n-ar merita cele mai crunte chinuri, Doamne ferește, dar aș fi vrut să fie luați în colimator și negrii ăia care au dat cu subsemnatul la răpirea lui Till.

Dacă tot vrem egalitate.

Nu știu, zic și eu, poate bat câmpii, pentru mine asta înseamnă egalitate, și în drepturi, dar și în obligații.

Degeaba se umflă-n pene americanii că-s mari îndrăgostiți de egalitate, adevărul este că nu-s decât niște ipocriți, se pun în genunchi la moartea unui pușcăriaș, să dea bine la TV, dar nu iau măsuri decât foarte târziu acolo unde chiar contează.

Cu toate că este foarte dramatic, Till nu prezintă nimic nou, rămâi șocat de violența gratuită bazată doar pe culoare pielii celor implicați, dar cam atât.

În rest, știi ce urmează să se întâmple, nu pentru că ai fi pus la punct cu acest caz de acum 7 decenii, ci pentru că ai mai văzut așa ceva.

 

🏆 Till – Verdict

Filmul redă un eveniment important care a avut consecințe în sistemul juridic american, chit că actul denumit Till a fost inclus în lege abia în 2022.

De asta a și fost lansat acest film, era să zic pentru a celebra acest fapt, deși nu este nimic de sărbătorit, ci pentru a accentua lentoarea cu care această țară acționează când vine vorba de combaterea rasismului.

Să concluzionez, că depășesc termenul acordat pledoariei, Till funcționează brici ca o dramă care scoate în evidență rasismul din anii 1950, dar ca film, per ansamblu, nu-i deloc unul obiectiv.

Nu că nu-i mesajul bun, dar marșează prea mult într-o anumită direcție, evitând să prezinte întregul adevăr. Anume că or fi albii rasiști, că nu-i nimic de comentat aici, dar și negrii sunt la fel.

Însă știm prea bine cum funcționează acest dublu standard.

Doar pentru importanța vitală a subiectului și pentru interpretarea magistrală a actriței Danielle Deadwyler în rolul mamei care nu se lasă, în ciuda tuturor opreliștilor, și caută dreptate pentru uciderea fiului său, îi cumpăr filmului 7 bomboane colorate.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *