Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 083 – Titanic
1997
Cu ocazia relansării în cinema a celebrului Titanic în versiune remasterizată, am zis că este cazul să arunc câteva ancore verbale în acest film.
🎬 Titanic – Premisă
Ce să spun despre povestea din spatele filmului din moment ce redă unul dintre cele mai celebre evenimente din istoria recentă a umanității?
În aprilie 1912, vaporul indestructibil și nescufundabil, așa cum era considerat la acea vreme, o minune a ingineriei, pleca în călătoria de inițiere având la bord peste 2.200 de suflete din toate clasele sociale.
Rose, interpretată de Kate Winslet (Contagion), face parte din eșalonul superior al societății, gata pregătită de măritiș cu un bogătan fără scrupule pe care nu-l iubește.
Pe atunci mentalitatea era una arhaică (bine, nu a dispărut nici astăzi) și anume că iubirea pălește în fața prosperității financiare.
La polul opus se află Jack (Leonardo DiCaprio – Inception), un artist desenator, spirit liber, dar cu mațele cântând în permanență serenade, care se nimerește din întâmplare în găleata imensă plutitoare.
La fel cum scufundarea Titanicului nu este un secret, este de lesne înțeles că între cele două personaje se înfiripă o neașteptată poveste de dragoste.
Una aproape imposibilă la acea vreme, o uniune între eleganța și bățu-nfipt știți voi unde, trăsături caracteristice aristocrației bogate financiar, și naturalețea și senzația de foame permanentă oferite de sărăcia lucie, dar fericită.
💭 Titanic – Comentariu
După un sfert de secol revăd Titanic și, deși a trecut atât timp, memoria a fost menținută proaspătă de prezența permanentă a acestuia în discuțiile cu privire la cele mai cele filme. Și pe bună dreptate.
Recunosc că primele vizionări din tinerețe nu m-au dat pe spate. Și acum rețin cu claritate cum râdeam în sala de cinema când domnișoarele se perpeleau toate la anumite scene.
Dar acum, după mai mult de două decenii, oare ce părere am despre film?
Între noi fie vorba, l-am revăzut acum trei ani când făceam Top AFI 100, dar mă fac că plouă.
Titanic este o epopee de trei ore care îmbină o poveste de dragoste neortodoxă cu un „disaster movie” de toată lauda.
Practic avem parte de două filme la preț de unul singur.
Primele 90 de minute se concentrează pe creionarea (să fiu în ton cu talentul lui Jack) celor câteva personaje care ne captează atenția. Și sunt destule.
Ultimele 90 de minute sunt rezervate recreării catastrofei care a dus la scufundarea celui mai celebru vapor din istorie.
Abia acum îmi dau seama ce imensitate de film a fost James Cameron capabil să realizeze cu acest Titanic.
Chiar și după atâta amar de timp, filmul se ține extraordinar și realizarea tehnică este ireproșabilă.
Efectele speciale în mare parte sunt fără cusur, practic simți că ești la bordul Titanicului, atât de reală este reproducerea catastrofei și a vaporului.
Nu doar scenele cu imensa navă îți taie răsuflarea, ci și niște elemente care nu atrag atenția la prima vedere.
Dau un singur exemplu, tranziția dintre nou și vechi, dintre Titanicul aflat pe culmile gloriei și Titanicul aflat pe fundul oceanului.
Desigur, sunt și câteva momente nefaste, în care se vede clar folosirea ecranului verde, mai ales pe timp de noapte.
Dar scenele care prezintă scufundarea sunt colosale și generează o senzație de dramatism, haos și teroare cum rar mi-a fost dat să trăiesc la un film.
Sunt o grămadă de anacronisme, erori în continuitate, în geografie, chiar foarte multe, dar oarecum de înțeles ținând cont de magnitudinea producției.
Însă astea nu știrbesc deloc din farmecul de netăgăduit al filmului.
Practic, nu am urmărit Titanic, am trăit Titanic datorită măiestriei cu care James Cameron a transpus pe ecran această bucată de istorie ce nu cred că va fi uitată vreodată.
Ptiu, cred că o să mă lungesc cam mult că nici măcar nu ajunsei la povestea de dragoste.
Aici filmul nu pescuiește prea multă originalitate prin iubirea dintre sărmana fată bogată, închistată într-o bulă socială fără ieșire, fără să aibă ceva de spus, și bogatul spiritual băiat sărman, șarmant și descurcăreț în orice situație.
Te face pe alocuri să devii destul de incredul și să ridici din sprâncene la câteva acțiuni ce nu par deloc realiste.
Dar în general povestea este fermecătoare, deși siropoasă.
Personajele îți intră clandestin la inimă și ajungi să suferi alături de ele nedreptatea împroșcată de o societate care nu vede cu ochi buni o astfel de uniune.
Filmul nu ratează ocazia de a ne prezenta și infama separare socială dintre clase.
Cei bogați se consideră superiori șobolanilor săraci care nu merită salvați și Cameron se dă de ceasul morții să se arate că situația stă chiar invers.
Asta deși niciuna dintre variante nu este reală, cu bani sau fără bani, omul poate fi bun sau rău, meschin sau sincer, nu averea este cea care îl definește sufletește.
Modul în care cele două pături sociale sunt tratate de către personalul vaporului este de natură să te dezguste și să să-ți provoace fierberea nervilor.
Acest sentiment este accentuat în scenele de final, când drama umană este sfâșietoare și te distruge pe plan mental și sentimental.
Interpretările sunt decente, nu m-au spart la pupă prin actorie cei doi frumușei, Kate Winslet și Leonardo DiCaprio, aflați încă la început de carieră, dar au fost destul de credibili în rol.
Și nu pot trece cu vederea coloana sonoră, în special Hymn to the sea și Rose/My heart will go on, cu melodii în diverse variante instrumentale, m-a adus instantaneu în pragul lacrimilor ca la final să bocesc mai rău ca babele la înmormântare.
🏆 Titanic – Verdict
Filmul are multe momente memorabile, devenite deja pietre de căpătâi în istoria cinematografiei.
Scenariul ne-a oferit câteva replici împământenite în memoria colectivă. De la „I`m king of the world‟ la „I`m flying‟, când le auzi știi instantaneu la ce se referă.
La final de voiaj, ei bine, mi-am schimbat destul de mult părerea despre film.
Titanic sigur nu a devenit mai bun, fiind același ca acum mai mult de două decenii.
Dar probabil fie am îmbătrânit și m-am sensibilizat, fie m-am maturizat și mi-a venit mintea la loc, pentru că l-am văzut cu totul și cu totul alți ochi.
Puteți să dați cu gheață-n mine, am fost primul care a făcut-o, am trecut de la a face mișto de veșnica scândură prea mare la a fi aproape de a-i da nota maximă.
O mare contribuție a avut-o coloana sonoră pe care acum o apreciez și mai mult, dar mă scufund până la un 9 din cauza nenumăratelor erori și a poveștii cam intrate la apă.
Apropo de scândura prea mare, Cameron s-a săturat de atâtea critici și a realizat un experiment.
Rezultatul este clar și indubitabil, poate că era suficient de mare pentru ambii, dar nu era și suficient de flotabilă.
Puteți să spuneți orice despre Cameron, dar omul se pricepe să realizeze spectacole grandioase cu priză la public.
PS1. Acum, la data actualizării articolului, februarie 2023, are 3 filme de peste 2 miliarde încasări, singurul regizor ce a reușit o asemenea performanță, el ocupând locurile 1 (Avatar – 2,92 mld. $), 3 (Titanic – 2,19 mld. $) și 4 (Avatar: The way of water – 2,17 mld. $) în acest top.
Și am impresia că nu se va opri aici.
PS2. Cu ocazia ajungerii din nou la Titanic, pentru că este inclus în categoria Oscar, la 31.10.2023 situația filmelor regizate de James Cameron pomenite mai sus la boxoffice arată așa:
Locul 1 – Avatar – 2,92 mld. $;
Locul 3 – Avatar: The way of water – 2,32 mld. $
Loucl 4 – Titanic – 2,26 mld. $
(4,5 / 5)
