Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Tomb raider încearcă (al câtelea film oare?) să rupă blestemul infinit al producțiilor de toată jenă care au ca fundament un joc video.
Primele Tomb raider cu Angelina Jolie în mod sigur nu au reușit să facă asta, să vedem dacă acesta cu Alicia Vikander va reuși o treabă mai bună.
Pornesc de la premisa că spectatorii obișnuiți nu au trăit cu degetele lipite de W-A-S-D și nu au tocit Space-ul tastaturii înjurând printre dinți jocurile Tomb raider și povestesc un pic din intriga filmului care o găsește pe Lara, o tânără putred de bogată ca urmare a moștenirii lăsate de tatăl ei, dar care nu se atinge de bani, pentru că asta ar însemna să accepte că dispariția tatălui ei de acum 7 ani să se transforme în moartea lui sigură, făcându-și de cap cu bicicleta prin Londra.
O ghicitoare lăsată amintire de tac-su evaporat parcă în neant o zguduie din temelii, pentru că îi schimbă total percepția avută despre părintele ei, care nu era deloc ceea ce credea ea, doar un om de afaceri de mare succes.
Se pare că acesta ascundea și o latură mai aventurieră bazată pe antichități, ruine, mumii, supranatural, blesteme și alte cele.
Și deși primește instrucțiuni clare cu privire la ce are de făcut, Lara noastră este tare căpoasă și își stabilește altă prioritate, aceea de a se duce după tatăl ei, să descopere ce s-a întâmplat cu el și să vadă ce mama naibii este cu profeția tulburătoare și sângeroasă despre Himiko, care pare să fie ultima aventură a tatălui ei înainte de dispariția lui misterioasă.
Mai rar mi se întâmplă ca un film să se regăsească undeva pe palierul așteptărilor mele, nu eram nici foarte entuziasmat de acest film pentru că sunt mare fan al seriei de jocuri Tomb raider (deci foarte greu de mulțumit de un film bazat pe această proprietate intelectuală), dar nici nu aveam impresia că va fi vreun rateu colosal.
Tomb raider pornește destul de greoi, dar asta este doar o impresie personală, nu m-a încântat prea mult prima parte care a pus fundația personajului, pentru că deja cunoșteam toate aceste aspecte, îmi tot ziceam în gând: OK, hai lăsați vrăjeala, treceți la acțiune, dar am înțeles necesitatea părții introductive, nu toată lumea știe cine este Lara Croft.
Se pune cam mult accentul pe narațiune, prea multe ni se explică de către o voce întruchipată aiurea care se pune pe povestit, dar în caz contrar nu s-ar mai fi terminat filmul.
Și ajungem la acțiune, aici a fost pe suflețelul meu, încă înainte de a intra cu adevărat în pâine, mi-am dat seama că voi fi satisfăcut de acțiune văzând o amărâtă de cursă cu bicicletele printr-o Londră aglomerată care m-a luat cu amețeli.
Însă scandalul adevărat se dezlănțuie când Lara ajunge pe insula care o ține captivă pe Himiko, unde, evident, dă și peste nemernicul de serviciu, un ciubucar fără milă care ar face orice pentru a-și satisface șeful.
Lupte corp la corp, pac-pac-uri cu mitraliere, bașca un arc scos cu succes la înaintare, fel și fel de aventuri incitante în locații exotice, puzzle-uri inteligente și capcane mortale, cu asta ne întâmpină acest Tomb raider care excelează în partea sa secundă, transpunându-mă parcă în bocancii personajului principal, exact ca în joc, încercând să dau de cap ghicitorilor complicate și ținându-mi răsuflarea la fiecare pas greșit făcut de personaje pentru că știam că nimic bun nu se poate întâmpla când se declanșează câte un mecanism ascuns.
Alicia Vikander parcă este născută să interpreteze acest rol, ne aduce o Lara tânără, inocentă, încă neexperimentată, care abia acum dă de gustul aventurii, și, ca atare, nu este vreo super eroină care să rupă totul în bătaie, filmul încearcă, pe cât posibil, să fie înfipt cu picioarele în realitate, nu sunt multe momentele în care îți dai ochii peste cap la nerealismul unor secvențe și asta mi-a plăcut destul de mult, măcar nu am avut roboți sofisticați drept parteneri de joacă pentru Angelina Jolie.
Scârțâie filmul în ceea ce privește personajul negativ? Da, clar, nu iese cu nimic în evidență, dar nu el este adversarul cel mai de temut al Larei, altele sunt pericolele cu adevărat importante care o pasc pe eroina noastră.
Te lasă cu dorința de mai mult, de noi aventuri cu Lara? Evident că da, se vede de la o poștă că este doar un prim film dintr-o eventuală franciză și chiar mi-aș dori măcar o continuare care să ne prezinte o Lara mai tăbăcită și mai stăpână pe sine.
Filmul este regizat de Roar Uthaug care face o treabă foarte bună, urmăriți disaster-movie-ul său Bolgen pentru a vă da seama de ce scenele în care este implicată apa sunt atât de terifiante în Tomb raider.
Filmul nu este deloc rău, pot spune chiar că este printre cele mai bune adaptări ale unui joc video (nu că asta ar însemna foarte mult), dar se situează undeva la un meritoriu 7, se putea și mai mult, dar sincer, m-a plictisit prima parte pe care deja o știam, dar, repet, am înțeles necesitatea ei.
(3,5 / 5)
Trailer:
