Umbre

UmbreDupă ce m-am rătăcit prin Subteran-ul de pe Netflix a trebuit să văd, bineînțeles, și Umbre.

Așa că o să cam bag comparații între cele două seriale asemănătoare ca subiect.

 

🎬 Umbre – Premisă 📖

Relu (Șerban Pavlu – Marocco) este, la prima vedere, un taximetrist ca oricare alții. Pierde 12 ore în mașină cărând fel și fel de specimene dubioase care-l obligă să-și dezinfecteze în permanență copaia galbenă.

Cu casa într-o infinită construcție, cu o soție, Gina (Maria Obretin – The nun), care începe să-și piardă răbdarea din cauzei lipsei tot mai îndelungate a soțului, și cu doi copii ca tot omul, Relu pare prototipul cetățeanului supus și banal.

Eh, dar nu-i deloc așa, nenea are și o slujbă la negru, este recuperator de datorii pentru Căpitanu` (Doru Ana – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile) care-l pune mereu la treabă pentru că păcăniști, curvari, bețivi și senatori ce au nevoie de bani sunt la fiecare colț de stradă.

Ursuz din fire, Relu preferă lucrul de unul singur, în doi nu prea se descurcă, așa că nu înghite bine vestea că trebuie să-l dădăcească pe Teddy (Gabriel Huian – Selfie 69), fiul bossului.

 

💭 Umbre – Comentariu 🍿

SEZON 1

Încă din start este conturată o atmosferă serioasă, morbidă, grunjoasă, specifică lumii interlope în care activează protagonistul, că nu pot să-i zic erou.

Oamenii sunt puși pe treabă, nu stau la discuții de matineu, nu te păsuiesc dacă ai rămas în urmă cu datoria, nu au chef de taclale amicale, nu nene, din contră, ai ratat termenul, ți-o iei în freză.

Și Relu se pricepe de minune la acest capitol, generează durere de nici nu apuci să te cauți de un număr de telefon al vreunui dentist sau, mai rău, al vreunui cioclu.

Personajul Relu este unul care încearcă să-și țină separate cele două vieți distincte, nedorind să-și amestece familia în această cocină ce colcăie de criminalitate.

Așa că este nevoit să mintă, să se fofileze, să găsească scuze sau să invoce curse fictive în miez de noapte.

Dar la un moment se va sparge buboiul, că nici Gina nu este ultimul stâlp uman de pe centură, se prinde că este ceva în neregulă la mijloc, și din acel moment serialul parcă explodează.

Nu că ar fi doldora de acțiune nebunească, din acest punct de vedere este chiar molcom sezonul inaugural, dar tensiunea crește exponențial pentru că nu doar Relu este înghițit de malaxorul infracționalității, și familia lui devine implicată fără să vrea.

Așadar, nu vă imaginați că serialul copiază scenă cu scenă producții asemănătoare de peste ocean, nu avem confruntări la scară largă, urmăriri spectaculoase sau jafuri fantasmagorice.

În Umbre totul se face românesc, în mare parte cu drugul de fier, cu barosul, cu șișul, cu cheile de mașină, cu orice obiect care are potențial contondent și poate naște subiecte de știri cu puternic impact emoțional.

M-a impresionat scenariul scris de Bogdan Mirică, mai multe despre el altădată, care reușește să caracterizeze rapid și cu mult simț de răspundere o pleiadă de personaje.

De la Relu cel țâfnos până la Gina suspicioasa și de la Căpitanu` duplicitar până la Teddy începătorul, fiecare personaj primește niște caracteristici unice care îi individualizează.

Apoi, fără să știu exact dacă este fidel jargonului gangsteresc de Dâmbovița, limbajul pare veridic, plin de replici pe care le-am perceput ca fiind autentice.

Umbre

 

Sunt multe înjurături, dar delicioase pentru că sunt extrem de inventive și nu prea se repetă, dovadă a unei imaginații bogate sau a unor consultanți din această tagmă care are oroare de muncă legală.

Pe lângă spurcăciunile verbale care se revarsă din belșug din gurile personajelor, trebuie să remarc umorul fortuit, că nu cred că intenția a fost de a genera haz, dar unele comentarii sunt amuzante.

Eu am râs de era să-mi pocnească globul ocular din incinta lui la o fază în care Căpitanu` se văita de fiul său că-i cam emo:

– Se îmbracă numai în negru, ascultă numai muzică din aia de-ți vine să-ți tai venele.

La care Relu, cu un singur cuvânt, m-a crăcănat de râs:

– Temișan?

Primul sezon este violent din punct de vedere vizual, nu mă așteptam la asta, ultimul episod mi ți-l pune pe Relu într-o ipostază groaznică și trebuie să aplaud compartimentul machiaje, a făcut o treabă excelentă.

Bine, că am văzut eu din Șerban Pavlu mai mult decât mi-am dorit vreodată, este altă discuție, ideea este că actorul nu are deloc inhibiții și s-a dedicat trup și suflet rolului.

Înainte să termin comentariul despre primul sezon care are 8 episoade, trebuie să pomenesc ceva ce ține de experiența personală.

La un moment dat, taxiul lui Relu ajunge să aibă parbrizul crăpat. După câteva episoade, când am observat că există continuitate și că parbrizul era în continuare spart, am zis cu voce tare, să mă aud tot eu:

– Bre, dar ai mers așa, la risc, cu geamu` crăpat, nu te-ai sinchisit deloc să-l schimb.

Jur că, la nici 10 secunde după ce am spus asta, Gina aflată în mașină răbufnește:

– Dar schimbă și tu parbrizul ăla înainte să înceapă lumea să-și pună întrebări și să intre la idei.

Șah-mat, mister Mirică, șah-mat.

Gata, o să mă arunc în poveste mai ceva decât înfometatul în Puiul de la KFC în celelalte două sezoane.

Până acum, Umbre este cu mult peste Subteran, dar cu mult, însă nu-i fără cusur, mai ales pe partea tehnică.

 

SEZON 2

După doi ani a fost lansat sezonul secund care aduce cu el câteva schimbări majore, unele de bine, altele de cârcotit pe seama lor.

A dispărut complet taxiul pentru că Relu, în urma unui eveniment nupțial, a urcat pe scara ierarhiei organizației criminale și are alte preocupări mai importante.

Însă un dezastru familial îi schimbă complet prioritățile și are în minte un singur gând, răzbunarea.

Ce ziceam eu la sezonul 1 că este o atmosferă sumbră, acum pare de bairam dacă este să o compar cu ce se petrece în cele 6 episoade ale sezonului secund.

Dramatismul atinge niște cote inimaginabile încă din start, se produce o catastrofă care m-a luat pe nepregătite, semn al unui scenariu excelent și imprevizibil.

Dispar unele personaje, aruncate la gunoi din motive bine întemeiate, dar apar altele noi, cel care iese în evidență cel mai mult fiind Emilian (Laurențiu Bănescu – Boss).

El este cel care fură lumina reflectoarelor, fiind un copoi atipic, neinteresat de reguli și legi, cu fixații sexuale nu tocmai ortodoxe și o fire nucleară, gata oricând să detoneze.

Mizele devin tot mai mari, acțiunea capătă amploare, se extinde chiar la nivel național, nu se mai mulțumesc interlopii cu firimiturile bucureștene, vorba aia: Azi în București, mâine oriunde ești.

Practic, tot ce a fost bun în sezonul inițial a fost amplificat aici, trădări mișelești, mișculații ilegale, afaceri clandestine, îmbârligături amoroase, iar tensiunea devine insuportabilă.

Umbre

 

Serialul rămâne în continuare unul excelent, dar coboară o treaptă pe scara calității. Acușica urmează să detaliez de ce am ajuns la această concluzie.

În primul rând, ritmul narativ scade, nu mai este atât de alert, au loc niște întâmplări cutremurătoare, dar sunt puține la număr.

Dacă vă întrebați de ce această schimbare, ei bine, a fost înlocuit regizorul, nu mai este Igor Cobileanski, cel care a imprimat un ritm infernal primului sezon, lipsit de momente statice.

Cârma regiei a fost preluată de scenaristul Bogdan Mirică și acesta trage imediat frâna de mână, încărcând episoadele cu cadre nesfârșite de nimic pentru nimic care aduc fix nimic poveștii.

Acum Relu stă și numără cu maximă încetineală toate mesele de la nuntă.

Emilian efectiv se uită la un perete în timp ce se chinuie să scoată niște icre lichide din carasul propriu cam mort.

Se mănâncă mult și se mestecă fiecare îmbucătură de 20 de ori, că așa a recomandat medicul.

Așadar, multe scene de pomană care nu contribuie cu ceva anume la îmbogățirea serialului, nici pe palier constructiv, nici pe cel al introspecțiilor filozofice.

De aceea episoadele sunt acum cu 10 minute mai lungi, asta deși la nivel narativ nu vin cu ceva suplimentar, sunt umplute cu maculatură vizuală care m-a enervat.

În al doilea rând, acțiunea devine prea ambițioasă pentru potența financiară a românilor. Chiar dacă este produs sub egida HBO, serialul nu a dispus de un buget uriaș.

De aceea, efectele speciale computerizate prezente, nu multe, arată ridicol, sunt niște răsturnări de mașini și explozii de două tipuri care mi-au adus aminte de filmele indiene de acum 15-20 de ani.

Înțeleg nevoia de a crește spectaculozitatea secvențelor pentru a menține intact interesul privitorilor, dar nu în detrimentul calității generale a serialului.

Acestea sunt singurele bube pe care le am de evidențiat, dar sunt unele purulente care mi-au scăzut un pic entuziasmul.

Scriu aceste rânduri fără să fi urmărit sezonul 3, ultimul de până acum, și abia aștept să asist la confruntarea dintre cei doi țăcăniți: Relu, care și-a găsit rival pe măsura lui, și Emilian, descreieratul care a tot răcit la plămâni în timpul filmărilor.

Nu am pomenit ceva despre personajele secundare, și ele trec prin niște schimbări majore, mai ales cei încă fragezi la trup și, mai ales, la minte, dar am zis că trebuie să las ceva de parlamentat și pentru partea finală.

 

SEZON 3

Continuă saga lui Relu care trebuie să navigheze prin meandrele întortocheate ale vieții sale interlope care s-a complicat extrem de mult.

Nu doar că are de jonglat cu orgoliile celor de deasupra și trebuie să se eschiveze de capcanele copoiului Emilian, acum s-a trezit pe cap și cu probleme familiale.

Soția și-a luat tălpășița, fata are problemele în căsnicie, iar ăla mic își refulează frustrările de acasă la școală.

Colac peste pupăză, apare în scenă alt descreierat, Nicu (Costel Cașcaval), nici el nu are tot acoperișul etanș la mansardă, ceea ce complică și mai mult lucrurile.

Se simte un crescendo al acțiunii în acest ultim sezon, deoarece lațul se strânge în jurul gâtului tuturor.

Emilian, oricât de dereglat psihic este, are și el un șef care-i dă un ultimatum pentru a închide cazul, așa că trebuie să urgenteze flagrantul.

Organizația criminală din care face parte Relu este și ea nevoită, la rândul ei, să accelereze finalizarea unei mari tranzacții pentru că, oricât de român miștocar ai fi, nu te pui cu columbienii care-ți fac cravată din beregată.

În atare condiții, deasupra celor șapte episoade planează un sentiment de urgență, o amenințare iminentă care poate distruge în orice clipă toate planurile gândite cu meticulozitate.

Jocul de-a șoarecele și pisica dintre Relu și Emilian devine din ce în ce mai periculos pentru că acum se bagă-n joc jaguari și șobolani, așa că ei nu mai singuri pe tarla.

Acțiunea se extinde și mai mult, de la orășenească în sezonul 1 și națională în sezonul 2 ajunge la nivel internațional în sezonul 3, ceea ce reprezintă o evoluție logică și naturală.

Dacă sezonul secund a scăzut oleacă din calitate din cauza unor ambiții prea mari, aici se revine cu picioarele pe pământ și sunt eliminate exuberanțele vizuale ratate.

Intensitatea crește cu fiecare scenă pentru că simțeam că se apropie finalul și nu știam în ce direcție o va apuca deznodământul.

Parcă eram fan Relu, că el a fost stâlpul solid de care m-am sprijinit trei sezoane, dar asta însemna să empatizez cu un interlop.

Parcă voiam să câștige poliția, că era de partea dreptății, dar cum să mă dau de partea unui ca Emilian care este mai rău decât o ceată de canibali hămesiți eliberată într-un orfelinat nepăzit?

Scenariul reușește, cumva, să mențină suspansul atârnat de vârful Moldoveanu pentru că sentimentul de nesiguranță s-a lipit de creierul meu ca nasul de liniuță.

Am beștelit sezonul secund pentru două plăgi care au adus niște cangrenă, una dintre ele a fost doftoricită, dar a rămas cea cu cadrele parcă pictate pentru că aveam impresia că mă uit la tablouri nemișcate, nu la scene de serial.

O fi Bogdan Mirică as pe scenariu, că el a scris tot serialul, și a făcut-o excelent, dar are fixația asta cu secvențe de preludiu sec care nu reușesc să te bage în călduri narative, funcționând mai degrabă ca un ceai cu bromură.

Și aici sunt prezente astfel de alegeri artistice care m-au enervat de îmi venea să le dau pe viteză 2x să ajung odată la partea suculentă, cea care contează.

Însă, dincolo de acest aspect, sezonul 3 este cel mai bun pentru că revine la origini și, în același timp, evoluează exponențial.

Umbre

 

IMPRESIE GENERALĂ

După ce l-am terminat, am rămas cu un nod în gât, neștiind ce să mai fac, că era clar că nu acela era finalul, unul lăsat în coadă de pește, cu un uriaș potențial pentru un sezon 4 de excepție.

Desigur, pot spune că firul narativ principal este unul definitiv, dar sunt multe alte povești secundare lăsate de izbeliște, iar soarta unor personaje au rămas în aer.

Nu am înțeles introducerea unora dintre ele pentru că n-au vreun scop anume, doar să se tragă de timp, dacă erau scoase din Umbre nu s-ar fi schimbat mare lucru.

Mă repet, dar este cu mult peste Subteran la toate capitolele, nici nu există termen de comparație, m-aș duce până într-acolo încât îl asemuiesc cu The Sopranos, păstrând niște proporții.

Actoria generală este foarte bună, interpretările sunt reușite și credeam că Pavlu este vedeta serialului, dar rolul jucat de Bănescu este din altă lume.

Personajul lui este unul complex, dar nu în sens bun, este mare deranj în căpșor, iar comportamentul lui Emilian este un coctail de nebunie, caterincă, excentricitate și demență de nu știai ce urmează să facă sau de ce este capabilă să facă.

De la Andreea Vasile (Ramon) și Mădălina Craiu (Luca), celelalte două personaje feminine cu o evoluție dramatică, până la Sergiu Costache (Băieți deștepți) și Dorel Vișan (21 de rubini) componenți ai trupei interlope, toți actorii se achită cu brio, unul nu m-a făcut să strâmb din nas.

Ce am mai apreciat, deși este o laudă poate insignifiantă, a fost că mâncarea folosită în serial nu a fost recuzită culinară de plastic, ci reală, când personajele erau în bucătărie, păi prestau gastronomie, nu doar se prefăceau.

De asemenea, serialul este inventiv în ceea ce privește eliminarea suflului din om, fiind folosite metode de tortură care își au locul prin muzee, atât pentru că sunt medievale, cât și pentru că sunt groaznice.

Eh, am lăsat pentru încheiere cel mai mare defect al serialului, anume sunetul care este execrabil.

Am dat la maximum sonorul televizorului pentru a prinde replicile actorilor pentru că subtitrarea în engleză nu era de ajutor, nefiind capabilă să surprindă bogatele subtilități verbale ale limbii noastre.

Stau și mă întreb de ce pe generic nu apare și persoana care s-a ocupat de sunet/mixaj de sunet?

Puteți verifica, apar distribuția, scenografia, imaginea, costumele, muzica, producători, scenariul și regia, dar nu și sunetul. Coincidență? Nu prea cred.

Apropo de generic, cel introductiv este foarte interesant din punct de vedere al conceptului, dar nereușit ca execuție, folosindu-se de imagini din serial.

Nu că ar da afară din casă mari surprize, dar poți deduce din ele cam ce ar putea să se întâmple, și când respectivele momente își fac apariția pe ecran, impactul este redus.

 

🏆 Umbre – Verdict 👍 sau 👎?

După ce am băgat geana pe Subteran, produs de Netflix, mi-a sărit lumea în cap, de zici că aveam bani de dat, că este musai să mă delectez cu Umbre, serial marca HBO.

Am evitat destulă vreme să-l urmăresc și rău am făcut pentru că este excelent, ba chiar, nu că ar conta prea mult, este în Top 250 IMDB la categoria seriale.
Umbre

 

Dacă ar fi fost același regizor din sezonul 1 și în următoarele și nu prelua Mirică frâiele să mă înece în ciorbe neaoșe, ar fi fost un serial care rivaliza cu cele mai bune de la americani.

Chiar și așa, nu pot să-i știrbesc prea mult din merite, este nemaipomenit, mai ales în ceea ce privește scenariul aproape impecabil și dialogurile autentice.

Povestea, ca poveste, conține elementele clasice ale unei producții cu gangsteri/interlopi, dar este elevată de farmecul graiului românesc.

La câte laude am adus serialului, o să am nevoie de 9 taxiuri să le transport până la destinație.

Nu închei articolul fără să pun o întrebare care se află pe buzele multora: UNDE ESTE SEZONUL 4???

Știu că n-o să mai fie, dar speranța moare ultima.

 4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Umbre

Trailer

IMDB     

Rotten Tomatoes  

About admin

Check Also

On her majesty`s secret service

On her majesty`s secret service

În On her majesty`s secret service s-a produs prima schimbare de ștachetă în această franciză …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *