Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
N-am mai văzut de mult un film bun cu rechini și mi-am jucat șansa cu Sous la Seine. Este universal cunoscut ca Under Paris.
Pelicula înoată de zor prin catacombele Netflixului.
🎬 Under Paris – Premisă 📖
Sophia (Bérénice Bejo – The artist) este o cercetătoare marină care se tot plimbă după aripioara lui Lilith, un rechin mako care străbate oceanul.
Se produce o tragedie în mijlocul apelor, Sophia rămâne cu schele, anii trec, ea se retrage într-un acvariu științific unde predică despre salvarea planetei.
Dar Lilith? Ei bine, ea suferă niște schimbări comportamentale stranii care o aduc chiar în mijlocul capitalei franceze.
Știu că vă dă cu minus la creier, dat fiți pe pace, n-aveți nevoie să gândiți prea mult la film.
💭 Under Paris – Comentariu 🍿
Se pare că am rămas cu pofta în cui și după ce am văzut această producție deoarece este aproape petardă deoarece jignește intelectul cu orice ocazie.
Rechini în ape dulci și care călătoresc din Hawaii tocmai în mijlocul Parisului?
Bineînțeles că scenariul încearcă să ofere niște explicații cât de cât plauzibile, din acest punct de vedere merită un punct din oficiu pentru efort pentru că n-ai cum să pui botul la balivernele alea aiuritor de tâmpe.
Acum dacă e să fiu cinstit, reușește justiția să scoată basma curată niște criminali birocratici odioși care candidează apoi la primării generale drept îngeri neprihăniți și lumea îi crede.
Așa că argumentele prezentate de film ar trebui și ele considerate verosimile pentru că mai fantezist ca un politician corect nu există nimic pe lumea asta.
Dacă tot am înotat periculos în acest domeniu, povestea seamănă foarte mult cu cea din Jaws pentru că se desfășoară după aceleași coordonate.
Se pregătește un eveniment bănos pentru oraș, iar primarul nu vrea deloc să închidă Paris-ul din cauza unui rechin buclucaș.
Așadar, Gabriela Firea a lor, că seamănă la perfecție cu a noastră, infatuată, proastă, coruptă și ipocrită, semnează condamnarea la moarte a multor nevinovați.
Dacă originalitatea firului narativ lipsește, măcar compensează prin acțiunea furibundă care se dezlănțuie în actul final, când deja îmi pierdusem orice speranță și eram pregătit să-l arunc la gunoi drept deșeu cinematografic.
Nu că acea parte ar avea vreo logică, ba chiar este de un ridicol de explodează sinapsele la prostiile debitate de personajele stupide, dar se petrec chestii incitante.
Ba chiar filmul acționează la scară mare, fără să dau multe spoilere, se apropie de genul disaster-movie.
Se moare mult și numărul victimelor care nu mai au nevoie de sicrie în mărime normală crește cu fiecare vizită a rechinului prin bufetul uman.
Se produc și alte catastrofe explozive și apoase care mi-au distrat oarecum creierul intrat într-o profundă stare de vegetație.
Mă așteptam, totuși, ca efectele speciale să arate mai acătării având în vedere că nu sunt multe. Vietățile marine sunt obturate de bezna din adâncuri și de mâlul și molozul din Sena, așa că nu apar foarte des.
Aveam pretenții mai mari ținând cont că bugetul pentru vizual a fost concentrat în doar câteva secvențe scurte, trei la număr, împrăștiate uniform în fiecare act.
Însă până și rechinul lui Steven Spielberg arată mai credibil decât grămezile de pixeli de aici, cât despre sângele digital mă abțin, arată groaznic.
Nu zic nimic de actorie pentru că vorbim despre un film cu rechini, nu dramă de Oscar, aici oamenii sunt prezenți prin scenă doar să nu moară de foame creaturile hămesite care zburdă prin apă.
🏆 Under Paris – Verdict 👍 sau 👎
Este în mod cert un film rateu, partea cerebrală este un dezastru tsunamic, am fost inundat cu cele mai cretine lămuriri pe care nu poți cum să le crezi nici dacă ai capul băgat la congelat.
Nici nu se întâmplă mare lucru pentru o bună parte din timp, aici aduce cumva cu laitmotivul uman din seria Godzilla, multe discuții în contradictoriu purtate în birouri cu politicieni sau activiști.
Mai terifiant decât Lilith (mă tot duc cu gândul la nevasta lui Frasier Crane, nu la monstrul biblic) este delăsarea societății umane.
Insula de gunoi prezentată la început de film m-a bulversat, chiar în halul ăsta am ajuns încât ne batem joc de singura noastră planetă?
Deși Under Paris nu mi-a plăcut, chit că a fost pe alocuri antrenant datorită afinității mele pentru distrugeri, n-aș zice nu la o continuare, dar una făcută cu simț de răspundere pentru că există potențial.
Pentru acest film, și cred că sunt generos, nu pot să detonez mai mult de 5 obuze.
(2,5 / 5)
