Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
V for Vendetta este o adaptare cinematografică a nuvelei grafice cu același nume, cu scenariu semnat de frații Wachowski. Sau surorile Wachowski? În fine, să împac cromozomii, scenariul a fost scris de către ființele umane Wachowski.
Hm, ce pot să scriu despre povestea din spatele lui V for Vendetta? Într-un viitor îndepărtat în film, dar foarte apropiat în realitate, dacă este să aruncăm un ochi peste ce se petrece / s-a petrecut în 2020, lumea este schimbată din temelii, Statele Unite ale Americii nu mai există, iar Marea Britanie s-a transformat într-o țară cenzuristă.
Din cauza unui virus năprasnic (sună familiar?), a fost instaurată legea marțială, toată lumea este în carantină, oamenii au renunțat la drepturile fundamentale în schimbul siguranței astfel încât populația nu mai are cărți, nu mai are artă, ce este diferit este imediat eliminat cu forța, practic ființele umane au devenit o simplă turmă de oi care îndeplinește ordine fără să crâcnească sub iluzia unei siguranțe individuale.
În această lume apare ghimpele în coasta dictatorului cu aură de salvator, cancelarul Sutler (John Hurt – Alien, Jackie). Și acest ghimpe este cunoscut simplu, sub numele de V, având chip necunoscut, ascuns în spatele unei măști de Anonymous. Acesta începe să sădească o sămânță de libertate în mintea oamenilor și, fără alte adăugiri suplimentare, mai scriu că V vrea revoluție și într-una din escapadele lui nocturne este nevoit să o salveze pe Evey sau eVey (Natalie Portman – Annihilation, Endgame, Revenge of the Sith).
Nu cred că se putea moment mai potrivit pentru a revedea acest film întrucât nici nu mai pare fantezie, ci o realitate pe cale să se petreacă pentru că mă uit din carantină din cauza unui virus la un film despre oameni aflați în carantină din cauza unui virus.
V for Vendetta parcă a anticipat anul 2020 pentru că reprezintă o disecție a societății noastre, taie cu bisturiul o mostră din ceea ce se întâmplă acum și o așază pe-o lamelă sub microscop și ceea ce vedem nu ne este deloc pe plac pentru că redă cu fabuloasă fidelitate starea dezastruoasă în care oamenii au ajuns ca urmare a procesului eficient de spălat creierele practicat de guvernele lumii.
Nu cred că există un film mai relevant de urmărit acum decât V for Vendetta pentru că din punct de vedere al simbolismului este imbatabil. Nu este deloc un simplu film fantasy sau de acțiune, ci chiar un documentar prezentat într-o formă mai diferită despre noi. V nu este un perturbator al liniștii sociale, ci reprezintă chiar creierul sau libertatea, Evey nu este o simplă victimă a sistemului, ci este umanitatea pe care V (creierul) vrea să o trezească, să o facă să vadă adevărul, să realizeze că este anesteziată de mesaje periculoase care nu fac decât să adoarmă vigilența și să ucidă liberul arbitru.
V for vendetta este umplut până la refuz de alegorii, pilde, parabole și satiră socială, încât trebuie să fii foarte atent să nu ratezi multiplele subînțelesuri ale replicilor, până și cel mai nesemnificativ cuvânt ascunde în spatele lui un mesaj subliminal.
Dar să nu credeți că filmul este doar o infinită prelegere despre starea națiunii, nici vorbă, aduce cu sine și multă acțiune pentru că V, deși un singur om, reușește să pună mari probleme oficialităților care se dau de ceasul morții să-i vină de hac.
V nu-i un fitecine, știe să se lupte la perfecție, mânuind cuțitele de nu-i adevărat, plus că are un apetit vorace pentru tot ce înseamnă explozii, asta traducându-se prin secvențe spectaculoase de ți-e mai mare dragul să folosești butoanele de rewind și forward.
Și bucata muzicală din 1812 Overture a lui P. I. Tchaikovsky care însoțește momentele culminante aproape că m-a adus în pragul lacrimilor, atât de frumoase sunt scenele respective.
Filmul este și miere pentru ureche, mai rar mi-a fost dat să aud replici și dialoguri atât de melodioase și poetice, ce să mai, V este un orator elocvent care o arde numai în aliterații și alte procedee literare folosite de marii scriitori încât ți-e mai mare dragul să-l asculți.
V for vendetta arată senzațional, vizualul este orgasmic și încărcat de elemente cu profundă semnificație pentru spectator, nici nu știu cum să cataloghez filmul, un SF distopic, un fantasy terifiant, un thriller tensionat, o acțiune efervescentă? Sau toate la un loc?
Actoria este de nota 10, Natalie Portman s-a scuturat de gustul amar al trilogiei prequel Star Wars și face un rol puternic, nuanțat și chiar purificator, aș putea spune. Cât despre V? Ei bine, acesta este jucat de Hugo Weaving (Mortal engines, trilogia The lord of the rings, Hacksaw Ridge), dar doar îi auzim vocea pentru că fața rămâne în permanență mascată.
Finalul, fără a-l dezvălui, este cathartic și simbolizează trezirea umanității și deși este de aplaudat, din păcate este și utopic, societatea noastră nu poate fi trezită sub niciun chip, este într-un stadiu avansat de degradare a conștiinței pentru a mai reacționa la gazul anesteziant servit de către cei puternici prin toate mijloacele posibile.
Pentru mine impactul a fost și mai puternic, dar din motive strict personale, în film ceva cutremurător începe pe data de 23 mai, fix când este și ziua mea de naștere, și mi s-a strâns un pic stomacul, din 365 de zile, de ce taman pe aia au trebuit să o aleagă?
Dacă o mai ținem așa câteva luni (când scriu asta este 5 noiembrie 2020) nu m-aș mira ca realitatea din film să devină realitatea din jurul nostru pentru că este cutremurător cât de fidel își închipuie filmul că va arăta viitorul umanității. Ca atare, închei cu îndemnul să mai lăsați deoparte mizeriile servite drept adevăr de mass-media, să mai citiți o carte că destupă mințile, să gândiți singuri, nu ce vă spun alții, să lăsați ura deoparte și să puneți mâna pe acest film care este unul de nota 10.
(5 / 5)
