Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am făcut-o și pe asta, am băgat pe HBO un film unguresc, Valan, pentru că de ce nu? Mi-a fost recomandat și am și fost curios să văd dacă vecinii noștri, frații noștri îndrăgiți de la vest, știu să facă filme.
Valan pornește chiar la startul revoluției din 1989, dar nu vă stricați dispoziția, nu-i un film despre revoluție. În orașul Valan un tânăr Péter este luat pe sus de nebunia generată de revoluție și constată cu stupoare că sor-sa s-a făcut nevăzută.
Anii trec, el își vede de viață, ajunge gabor în Brașov și Valan revine în contemporaneitate cu un Péter matur care încă nu a trecut peste șocul dispariției soră-sii.
Un telefon venit din Valan îi dă viața peste cap, în munți a fost găsit un cadavru care ședea acolo de ani buni. Chiar dacă este puțin probabil să fie soră-sa, Péter nu stă pe gânduri și se duce val-vârtej în Valan pentru a inspecta locul în care a fost descoperită mortăciunea să vadă cu ochii lui despre ce este vorba.
Odată ajuns acolo, toate amintirile vin năvală peste el, glia natală, cunoștințe din copilărie, chiar familia, toate îl bulversează, dar el este profesionist, ce dracului, trebuie să își facă meseria.
Valan are dialoguri bilingve, Péter o rupe și pe românește foarte bine, așa că se înțelege verbal cu toată lumea.
Ca prim aspect pozitiv pe care l-am observat imediat, de ce naiba ungurii sunt capabili să capteze cum trebuie sunetul și la filmele românești ai nevoie de subtitrări să pricepi ce zic personajele?
Povestea din Valan este una demnă de cărțile polițiste pe care le citesc cu atâta nesaț pentru că la mijloc nu este vorba de un simplu cadavru, ci o încrengătură de lucruri sinistre care se petrec în Valan-ul uitat de lume unde regulile n-au niciun efect, șeful poliției doarme beat la muncă, un polițist e bâlbâit și până îți recită drepturile îți ispășești sentința, ăia cu afaceri ilegale o duc bine mersi că știu pe unde să plaseze strategic câte-un plic dolofan, ce să mai, prezintă o Românie pe care o cunoaștem prea bine.
Dar misterul din Valan este cel care ține sus steagul pentru că povestea este sumbră, sadică, tristă, se petrec fapte dezgustătoare, nu avem eroi per se, până și cei care poartă chipiul legii au problemele lor.
Atmosfera este apăsătoare, fără pic de bucurie, chiar dacă locația zici că este smulsă din Frozen, cu păduri înverzite peste care cade molcom o zăpadă de poveste, dar feericul de afară este într-un contrast polarizant cu întunericul din sufletul oamenilor generat fie de nemernicia adânc înfiptă în ființa umană, fie de greutățile vieții într-un oraș mort în care de bază este să supraviețuiești să prinzi ziua de mâine.
Colac peste pupăză, Valan este lovit și de un caz de crimă ce dă totul peste cap.
Filmul este fix pe felia mea, cu un scenariu plin de surprize, care te aruncă de pe o pistă pe alta, cu imagini șocante și un limbaj colorat în care predomină repertoriul infinit de înjurături românești. Olelei, dar se înjură, nu glumă.
Imaginați-vă un Se7en plasat într-o Românie chipurile modernă în care, deși sunt telefoane mobile de ultimă generație, casele sunt bătrânești, cu ștergare pe pereți și mileuri pe televizoarele pătrate, un peisaj atât de cunoscut celor care sunt născuți cu măcar 35-40 de ani în urmă. Totul duhnește a autohton, a realism, a sălbăticie comportamentală, dovadă că degeaba nouă ne sună ceasul a 2021, în realitate, o mare parte din țară, cea rurală, este cu multe decenii în urmă.
Mi-a plăcut mult Valan, este un film polițist procedural, dar cu tehnică învechită, cu autorități ce nu se comportă deloc profesionist sau competent, erorile logice vin natural, că atât se poate la țară, fapt ce generează destule momente amuzante, dar și amare în același timp, cu un mister bine dezvoltat pe parcurs, chiar imprevizibil aș spune, cu personaje pestrițe și cu care poți relaționa de la distanță, fiecare îți dă senzația că îți regăsești un vecin în el.
Continuă seria filmelor bune de acest gen ce vin din Europa, după ce am primit Trilogia Baztan și The plagues of Breslau, iată că și Ungaria livrează prin Valan un film la fel de bun precum cele amintite, un film modern, care arată foarte bine, tehnic este realizat cum trebuie, dar care dă și naștere unei senzații de arhaism care nu pare că se va duce prea curând din ființa noastră.
Valan urmează o rețetă clasică, nu vrea să reinventeze genul „crime thriller‟, dar este un film competent realizat, numai bun cât să-i dau 8 aripioare.
(4 / 5)
