Vice este un film aparent biografic care povestește viața unuia dintre cei mai influenți (chiar dacă nu dintre cei mai cunoscuți) oameni de la Washington care au cochetat cu Casa Albă, dar nu și cu Biroul Oval.
Este vorba despre biografia lui Dick Cheney, printre altele și Vicepreședinte al USA.
Cât de reală o fi această biografie? Se pare că nici cei care au făcut filmul nu au habar și recunosc asta chiar de la început.
Dick Cheney (interpretat magistral de Christian Bale, pe alocuri de nerecunoscut) pleacă de jos, de prea jos, și încurajat (mai degrabă amenințat) de iubita lui, Lynne, Dick se ridică deasupra aburilor alcoolului, se scutură de meseria banală pe care o are și își pune în minte să își clădească o carieră politică beton.
Ajunge lacheul, la început, lui Donald Rumsfeld și de aici pornește ascensiunea lui politică fulminantă, întreruptă în anumite momente de schimbarea președinților pentru că unii nu îl doreau aproape, așa că își făcea de treabă prin sectorul privat, creând legături puternice care îi vor fi de folos pe viitor.
Îi urmărim viața pe parcursul a câtorva zeci de ani într-un du-te-vino din prezent în trecut și iar în prezent și suntem martorii transformării incredibile a acestuia dintr-un bețiv lipsit de ambiție într-unul dintre cei mai mari artizani ai lumii așa cum o știm acum.
Recunosc că subiectul ăsta politic nu prea mă pasionează, sunt sictirit până peste cap de jegul ăsta de politică din viața de zi cu zi pentru a mai pierde timpul urmărind și filme care atacă același subiect de care vreau să scap din viața cotidiană tocmai prin refugiul în filme.
Dar Vice este ultimul film nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film în 2018 pe care nu îl văzusem așa că datoria m-a chemat.
Este filmul care mi-a plăcut cel mai puțin dintre toate nominalizările pentru că povestea, deși interesantă începând cu a doua oră, este prezentată într-un mod alandala, regizorul abuzează de o editare haotică, îmbinând imagini de arhivă cu cadre filmate cu actori, cu tăieturi bruște și inoportune, la un moment dat nici nu mai știam dacă urmăresc un lung metraj sau un documentar.
Stilul de filmare este iritant, o fi vrut Adam McKay să abordeze acest film într-un mod neconvențional și i-a reușit, dar nu într-un mod pozitiv.
Așa cum era de așteptat, Vice prezintă cu lux de amănunte întreaga scârboșenie a scenei politice plină de personaje veninoase deasupra cărora a tronat acest Dick Cheney, un șarpe unsuros îmbăiat în toate alifiile care a călcat pe cadavre pentru a pune mâna pe cât mai multă putere, chiar dacă asta a însemnat mințirea unui întreg popor, hrănirea acestuia cu informații false care au dus la declanșarea unui război inutil și aruncarea țării în haos doar din dorința lui Dick de a-și masturba pofta interioară de putere.
Rămâi îngrozit când afli la ce minciuni colosale apelează cei cu puterea-n pix pentru a-și justifica acțiunile și cum pozează în eroi pentru o parte a populației (aia cu IQ ce poate fi cumpărat pe doi mici și-o găleată), „eroi” ce au menținut Statele Unite ale Americii în siguranță, deși tot ei au fost cei care au aruncat țara într-un permanent război cu teroriștii născuți tot de către ei.
Vice poate fi interpretat și ca o anecdotă, are anumite momente care duc spre un pamflet trist, satirizează foarte acid scena politică neschimbată de zeci de ani în care personajele rămân aceleași, doar numele și războaiele se perindă într-un ritm amețitor.
Din păcate, narațiunea este de tipul Nolan, dar folosită cu rezultate nesatisfăcătoare, cu salturi temporale care dăunează cursivității ritmului și întreruperile cauzate de un anume povestitor și de câteva secvențe desprinse parcă dintr-o piesă de teatru fac destul de greu de urmărit și de înțeles filmul.
Subiectul prezentat este unul cu adevărat grav și care te oripilează până-n străfundul ADN-ului când vezi ce monștri însetați de tot mai multă putere conduc cea mai puternică țară (deși cam peste tot este la fel), fiind în stare să arunce planeta în război doar pentru a avea un orgasm imaginar generat de preludiul puterii. Te șochează și cât de credulă este gloata pulimii care pune botul la orice rahat strălucitor aruncat de sus și asta din cauza educației precare și a incapacității mulțimii să se informeze corect. Ce să mai, o turmă de oi este mai inteligentă decât o cireadă de vaci umane.
Dar trebuie să aduc laude acolo unde este cazul, actoria este magnifică, nici nu este de mirare că jumătate din distribuția principală a fost nominalizată pentru actorie (Christian Bale pentru actor principal, Sam Rockwell și Adams pentru roluri secundare). Nu am înțeles deloc nominalizarea pentru editare pentru că mi se pare cel mai slab aspect al filmului, mi-a dat dureri de cap modul în care filmul a fost editat.
În fine, Vice nu m-a impresionat narativ, doar actoricesc, subiectul nu este unul care să-mi producă gâdilături pe șira spinării, dar satira din film este de apreciat și de băgat la cap, dar cam atât, aspectele pozitive nu mă duc la o nota mai mare de 6.
(3 / 5)
Trailer: