Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am intrat la Victoria and Abdul crezând că voi avea parte de o dramă istorică plictisitoare și fandosită de eram pregătit să vim cu o pernă cu mine.
Cât de mult m-am înșelat.
Povestea se concentrează pe ultimii ani din viața reginei Victoria, cea mai longevivă regină a Imperiului Britanic (la acel moment, între timp a fost depășită de regina Elizabeth II). Dar înainte de a o vedea pe regină, pornim cu acțiunea în India, acolo unde Abdul, un funcționar oarecare, primește marea onoare de a prezenta reginei un Mohur (o monedă indiană). Dar pentru asta trebuie să ajungă tocmai în Marea Britanie.
Și aici dă peste regină, al cărei comportament este unul total neașteptat, toți cei care o știau doar din auzite aveau impresia că este un monument de maiestuozitate imperială și de solemnitate diplomatică demne de o viță regală, când colo, Victoria se comporta mai mult ca o vită reală, sictirită de domnie și așteptând doar să moară.
Desigur, ajunsese la o vârstă la care nu mai avea timp de izmeneli și de prefăcătorii inutile, așa că nu prea mai respecta niciun protocol regesc, adormea la dineuri, mânca neceremonios, i se rupea de sfaturile lipitorilor care o înconjurau, făcea ce îi trecea prin cap deși încălca destule reguli de comportament.
Colac peste pupăză, i se aprind ochii după Abdul pe care-l păstrează pentru ea ca servitorul ei personal, spre groaza întregului personal care vede în Abdul o ființă inferioară, nedemnă nici măcar să spele rahatul din toaletele regale, darămite să fie servitorul și chiar confidentul reginei.
Dar Victoria este neînduplecată, amuzată de schimbare, de un aer proaspăt de cultură, neinteresată de culoarea pielii lui Abdul, începe să se apropie din ce în ce mai mult de acesta, fascinată de cultura și învățămintele care zac în el.
Astfel avem povestea unei prietenii de neimaginat la acea vreme, între o regină aflată la finalul vieții și un simplu indian care-și venerează regina.
Filmul se vrea o biografie, dar chiar el ne spune la început că este bazat pe fapte reale și nu prea, așa că eu l-am văzut mai mult ca o comedie.
Pe tot parcursul peliculei am avut un zâmbet sincer pe buze generat de ciocnirea culturală dintre cele două națiuni, Marea Britanie și India, prezentată sub forma uimirii permanente pe care o au personajele referitoare la culturi pe care nu le cunosc.
Este cu adevărat ilar să-i vezi pe toți mofturoșii ăia britanici puși la punct de regină pentru că se strâmbă ori de câte ori îl văd pe Abdul pe care-l consideră un barbar, care, culmea, la rândul lui, consideră obiceiurile britanice ca fiind barbare.
Vă las pe voi să descoperiți această antiteză între cele două culturi pentru că este delicios acest du-te-vino între rigurozitatea britanică și joie-de-vivre-ul indian.
Dar nu totul este roz, deși se trece fugitiv peste părțile întunecate ale acelei perioade, nu pot să nu remarc modul mizer în care britanicii îi tratau supușii sau cât de plină de prejudecăți era aristocrația britanică în mare parte compusă din personaje ridicole și puse pe căpătuială.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu prea diferă cu nimic acea perioadă față de cea contemporană, doar costumația s-a schimbat, mentalitatea a rămas aceeași.
Are și câteva momente de dramatism spre final, și cred că vă imaginați despre ce este vorba.
Nu știu cât de fidelă realității este portretizarea acestei prietenii aparent imposibile din cauza diferenței de clasă, a prejudecăților rasiale, a diferenței imense de vârstă și a prăpastiei culturale și istorice, dar regizorul a reușit să transmită mesaje valabile și astăzi și, probabil, pentru eternitate, să lăsăm dracului prejudecățile bazate pe culoarea pielii unui om, contează doar ce este în interior, pe acela îl putem modela singuri, exteriorul nu ni-l alegem.
Din păcate, Victoria and Abdul ne arată că mentalitățile cu greu pot fi schimbate, dacă nici o regină atât de importantă pentru istoria Imperiului Britanic nu a fost capabilă să aducă niște iluminare în mințile înguste ale apropiaților ei, atunci cine ar putea să scape umanitatea de acest flagel care pătează permanent istoria speciei noastre?
Judi Dench joacă excepțional rolul reginei Victoria, în schimb rolul lui Abdul nu mi s-a părut dezvoltat suficient, nu aflăm cu adevărat istoria lui, sau poate asta s-a și dorit.
Per total, Victoria and Abdul mi s-a părut un film agreabil, lejer pentru subiectul abordat și perioada istorică prezentată, care m-a surprins destul de plăcut, întrecându-mi orice așteptări, așa că îi dau un 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
