Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Vikram Vedha este un film indian din 2017, locul 31 (loc volatil, când l-am văzut era 26, când l-am postat era 31) în Top IMDB filme indiene, ce are un titlu interesant, fiind compus din numele celor 2 protagoniști.
Vikram (Madhavan) este eroul, un polițist dat dracului, care nu înghite niciun rahat din partea nimănui și care cam îndoaie legile după cum îi poftește inimioara. Are o nevastă frumoasă foc, dar și deșteaptă, avocat fiind, cu care se înțelege bine, o echipă în subordine care-l respectă, chiar dacă modul său de acțiune este mai neconformist și șefii îl freacă la ridiche că mai face câte-o boacănă pe cârca vreunui nelegiuit.
Vedha (Vijay Sethupathi) este antagonistul, un cap mafiot brutal, care se apropie de 20 de crime, care taie din fașă orice rebeliune în organizația sa, care știe că trebuie să fie cu ochii în patru pentru că atât poliția îl caută mai ceva ca fomiștii care râcâie în neștire lozurile așteptând marele câștig, cât și adversarii aspiranți la locul lui călduț de lider ce îi tot caută un loc de veci.
Inevitabil, cărările celor doi se vor intersecta pentru că în urma unui pont Vikram face un pic de deranj în ierarhia organizației condusă de Vedha, fapt ce-l scoate la lumină pe Vedha care, încă din primele minute ale filmului, se predă fără scandal poliției.
Vikram Vedha este un film complex, destul de plictisitor cam 45-60 de minute, până își intră în pită, dar apoi devine un spectacol fascinant urmărind confruntările verbale dintre Vikram și Vedha, niște dueluri ideologice între două personaje cu o moralitate complicată, ale căror mentalități mustesc a paradoxuri filozofice și generează conflicte nu doar între ei, ci și cu persoanele lor apropiate, ba chiar un asemenea conflict este extrem de interesant.
Scenariul este confuz tocmai pentru că apelează la tertipul folosit în The usual suspects. Aici Vedha îi tot povestește lui Vikram destule fapte petrecute anterior arestării sale și rămâne la latitudinea lui Vikram și a noastră să stabilim ce este realitate și ce este ficțiune pentru a ajunge la un numitor comun și a afla ce intenții are Vedha, că doar nu s-a predat de florile mărului.
Practic, la bază este o luptă între Bun și Rău, dar filmul prezintă multe nuanțe gri ale acestei confruntări, nimeni nu este cu adevărat bun, nimeni nu este cu adevărat rău, nu există un Dumnezeu nepătat, dar nici un Lucifer plin doar de păcate. Cei doi protagoniști sunt niște alegorii ale celor două concepte și jocul de-a șoarecele și pisica dintre ei este unul pasionant, care te pune pe jar pentru că ideile pe care ți le construiești singur în cap uneori coincid cu realitatea, alteori sunt pe lângă, și de aici rezultă multe gânduri la care trebuie să mesteci îndelung pentru că te face să îți dai seama că nu ești chiar ușă de biserică precum te credeai.
Cu siguranță ritmul din Vikram Vedha este unul lent, plictisitor pe alocuri, apare și flagelul notelor muzicale care strică din atmosfera tensionată creată de războiul vorbelor dintre cele două personaje principale, dar substratul simbolic este prea apetisant, astfel încât am putut să trec peste aceste neajunsuri.
Îmbârligat este puțin spus, dacă arunci un ghem de sfoară unei pisici să se joace cu el, rezultatul nu va fi atât de încurcat precum povestea din Vikram Vedha. Dacă arunci într-o groapă 1000 de șerpi ți-ar fi mai ușor să descurci încărcăleala lor decât pe cea din film. Și scriu asta ca element pozitiv. Are câteva chestii previzibile, care dau de gol anumite informații, dar per ansamblu mi-a fost destul de greu să îmi dau seama ce se petrece cu adevărat în film.
Nu înțeleg de ce finalul a fost atât de caricatural, parcă a fost regizat de altcineva, pentru că strică oarecum întreg filmul.
N-are acțiune precum Kaithi, dar farmecul lui constă în ciocnirea celor două personalități aflate de-o parte și de alta a barierei legii dar care nu-s atât de diferite.
Personajele creionate sunt complexe, Vikram este un erou care nu este chiar erou, are multe oase ascunse prin dulap, iar Vedha este un nenorocit care nu este chiar nenorocit, are și el, la rândul lui, niște motive interesante pentru care face ceea ce face.
Pelicula este una care m-a gâdilat la creieraș, pune pe tapet o poveste complicată, presărată cu multe, dar multe, alegorii și pilde despre percepția noastră asupra conceptelor de bine și rău, totul îmbrăcat într-un thriller neo-noir whodunit psihologic palpitant care m-a ținut în joc de glezne în a doua sa jumătate.
Editorul lui Vikram Vedha putea fi un pic mai dur în tăierea unor secvențe, prea sunt multe de pomană pe acolo care nu contribuie nici la dezvoltarea personajelor, nici la construcția intrigii. Și, evident, m-aș fi lipsit de melodiile, chit că se duc spre rock and roll, că deja este desuetă această caracteristică a filmelor indiene.
Nu mai lungesc, spre deosebire de film, perorația mea și finalizez cu nota 7.
(3,5 / 5)
