Virus

Dacă americanii au, mai recent, al lor Contagion, iar sud-coreenii pe The flu, de ce nu ar avea indienii și Virus?

Nu știu cât de „etic‟ este că mă apucă dragul de asemenea filme taman în mijloc de pandemie, dar asta este firea umană, atrasă de tragic.

Virus este un film indian fabricat la Mollywood (a nu se confunda cu Bollywood, au indienii atâtea industrii de film că le încurci) și are la bază povestea reală a epidemiei (deși este mult spus epidemie) cauzată de virusul Nipah care a izbucnit în câteva districte ale statului Kerala în mai – iunie 2018, deci nu cu foarte mult timp în urmă.

Statistica acelei epidemii pălește comparată cu altele mai ucigătoare, în cazul de față au fost 19 cazuri din care 17 morți și doar doi supraviețuitori. Dar după cum se vede, rata de mortalitate este foarte ridicată.

Premisa filmului este aceeași ca la alte filme de gen, apare bolnavul, simptomele sunt grave de tot, nu există tratament eficient, virusul se răspândește, panica se instaurează, ce-i de făcut? Cum scăpăm de o eventuală nenorocire fără margini?

În prim-plan sunt medicii unui spital unde este internat pacientul 0 care se zbat pentru a face față cazurilor tot mai numeroase. Și dacă vi se pare că în România este nasol, ei bine în India este jale.

Virus seamănă izbitor de mult cu ceea ce se întâmplă în 2020 în lume cu privire la pandemia de Covid-19, dar cu câteva diferențe mari, virusul Nipah nu este atât de contagios, dar rata de mortalitate este foarte mare, nu prea ai scăpare, chit că ești cel mai sănătos și viguros dintre oameni.

Ce m-a frapat în primă instanță a fost limbajul care ne-a devenit atât de cunoscut în această perioadă, comorbiditate,  răspândire comunitară, contagiozitate, etc.

La aproape trei ore cât durează Virus, povestea înaintează destul de greu, nu are acel sentiment de urgență, învățat cu spectacolul de la Hollywood, așteptam ceva incitant, oameni explodând în mijlocul străzii, pereți împroșcați cu sânge, știți voi, exagerări din astea.

Însă Virus este cel mai serios film indian pe care l-am văzut, nici gând de cântece pe masa de operație sau de dansuri ad-hoc în salonul de terapie intensivă, aceste elemente specifice filmului indian lipsesc cu desăvârșire.

Virus pare mai mult un documentar decât un film pentru că este atât de real încât am uitat la un moment dat că urmăresc ceva fictiv.

Desigur, sunt convins că există înfloririle de rigoare că altfel nu ar mai avea rost filmul, însă, atât cât mă duce capul și pot presupune, Virus redă cu fidelitate ceea ce ar trebui să se întâmple într-o asemenea situație.

Filmul este compus din două părți mari și late.

Pe de o parte avem lupta personalului medical cu pacienții care tot vin cu simptomele virusului Nipah și se dau de ceasul morții încercând să-i ajute cu tot ce au la îndemână, deși totul pare în zadar.

Pe de altă parte, Virus are și o componentă oarecum detectivistică pentru că se încearcă identificarea originii infectării pacientului 0 și a tuturor contacților acestuia și a contacților contacților, pentru a se stabili dacă totul a pornit dintr-un singur loc sau sunt mai multe focare de infecție. Și aici se insistă destul de mult pe un aspect socio-oplitic, la fel ca în The flu.

Mi s-a părut mai interesantă partea asta cu trasarea circuitului virusului pentru că bolnavi în stadiu terminal care zac prin spitale am mai văzut prin filme.

Partea unde păcătuiește (și aici pot pune asta pe seama diferențelor culturale) este prezența unui număr imens de personaje, oricât m-am chinuit, la un moment nu mai știam cine ce rol are, pentru că eram bombardat cu personaje din minut în minut care nu stăteau prea mult prin preajmă, își livrau replicile de rigoare și apoi se evaporau din peisaj, uneori din motive bine întemeiate, alteori pur și simplu.

Cu toate astea, reușește să fie emoționant pentru că se întâmplă și nasoleli care te ating la inimioară, mai ales că-s însoțite de-o coloană sonoră care îndeamnă la jelanie și bocete.

Virus nu încearcă deloc să fie spectaculos, nu este orientat spre acțiune, precum producțiile amintite mai sus, este mai înfipt cu picioarele în pământ și se vrea o radiografie incisivă, cât mai reală, a ceea ce se întâmplă într-o asemenea situație nefastă.

Per ansamblu, mi-a plăcut, dar nu exagerat de mult, pentru că uneori mi s-a părut greu de urmărit, dar cu un subiect interesant ce concentrează în aproape 3 ore evoluția unei epidemii mortale. M-a luat cu groaza gândindu-mă ce s-ar întâmpla dacă acest virus (pentru care nu există încă tratament) ar fi la fel de contagios precum coronavirus, „moartea neagră‟ ar juca la pitici într-un asemenea scenariu.

Înainte să înghit un paracetamol, bag 8 perfuzii lui Virus.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

About admin

Check Also

Emergency declaration

Emergency declaration

Mi-am cumpărat bilet spre Coreea de Sud pentru a vedea Emergency declaration (Bisang seoneon), un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.