Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Este timpul pentru un nou film românesc, iar pe scenă se prezintă Visul regizat de Cătălin Saizescu.
🎬 Visul – Premisă 🕮
Alex (Vlad Logigan – Ghinionistul) este un actor de teatru cu ceva talent la purtător, dar este nebăgat în seamă de regizorul unei noi piese.
Respectivul are ochi doar pentru o vedetă care atrage privirile, deși nu prea le bunghește pe replici.
Pentru a nu fi plătit de pomană, este expediat la pușcărie să pună pe roate o piesă cu condamnații cu ani grei în sentințe, dar care s-au comportat exemplar.
Demersul este unul greu de dus la îndeplinire pentru că pârnăiașii au trecut pe la teatru la fel de des ca politicienii pe la facultate.
Dar nu are ce să facă, cu cei șase prezenți la datorie trebuie să încropească un simulacru de reprezentație.
Și de aici pornește o avalanșă de situații amuzante pentru că este clar că vărgații sunt paraleli cu această artă, bașca există și ceva animozități între ei.
Pe lângă asta, nici Alex nu are o viață prea fericită, nici pe plan personal, nici pe cel profesional.
💭 Visul – Comentariu 🍿
A trebuit să-mi înghit dezgustul cauzat de prezența în distribuție a „talentului necuantificabil‟ ce poartă titulatura de Serghei Mizil.
Cine știe, cunoaște, de asta am folosit ghilimele.
Nu înțeleg cum dracului din atâția actori profesioniști cu mult talent, ăștia au găsit-o tocmai pe „această minunăție de ființă umană‟ s-o bage în film.
Bine, dacă tot m-am nimerit la acest capitol, se cam simte că producția colcăie de nepotism, pe acolo se preumblă actori și actrițe doar pentru că sunt rude cu cineva.
Să îmi explice și mie cineva care a fost rostul scenei destul de lungi cu Florin Piersic juniorul.
Este una de pomană, fără vreun sens sau implicație anume, prezentă doar să aibă și domnul un moment de glorie. Că apoi dispare la fel de brusc cum a apărut.
Trecând peste aceste aspecte care țin mai degrabă de preferințe personale, filmul nu este deloc rău în ansamblul său.
Asta chiar dacă s-au mai trezit și alte producții să iasă la rampă cu subiecte asemănătoare, dar norocul meu a făcut ca Visul să fie filmul pe care l-am văzut primul, nu pe celelalte.
Din punctul meu de vedere, partea cea mai interesantă este cea care se desfășoară între zidurile triste, gri și amenințătoare ale pușcăriei.
De acolo am simțit că trag cele mai multe povețe.
Nu că încearcă să picteze o imagine favorabilă infractorilor, dar personajele imaginate sunt unele cu caracteristici diferite de care, culmea, m-am atașat destul de rapid.
Poate că nu ar fi trebuit să o fac pentru că vorbim despre criminali și alte asemenea specimene reprobabile, dar poți să te pui cu inima?
Mai ales că oricât de duri sunt sau se dau, rolurile repartizate în respectiva piesă îi transformă încetul cu încetul.
Astfel, ajung să mai năpârlească din carapacea stâncoasă necesară supraviețuirii în condiții dificile.
Sunt destule momente amuzante născute din interacțiunile busculatoare dintre zebrele umane, ceea ce a asigurat menținerea unui zâmbet pe buze fără drept de eliberare condiționată.
Păcat că atunci când Alex își vedea de ale lui, povestea intra într-o stare de lâncezeală pentru că nu se petrecea nimic captivant.
Problemele lui sunt unele universale, le avem cu toții, ba la muncă, ba acasă, ba ne freacă șeful ridichea, ba ne face sufletul pereche capul calendar, deci nimic nou sub soare aici.
Ineditul piesei cu prizonieri este contracarat, deși nu aș fi vrut, cu banalitatea unei vieți ordinare care m-a plictisit pe alocuri.
Ca realizare tehnică, este de apreciat că producătorii au insistat să filmeze la fața locului, într-o pușcărie adevărată, și asta adaugă o notă de realism peliculei.
Au fost momente în care nu știam dacă zgomotele ambientale sunt naturale (adică deținuți ce nu aveau treabă cu producția și urlau undeva în depărtare) sau au fost adăugate în post producție.
Având în vedere că proiectul a primit aprobare de la CNC pentru o finanțare de 1,5 milioane de lei în sesiunea I din 2019 și a apărut pe ecrane la peste 4 ani jumătate distanță, înseamnă că au avut mult de furcă cu realizarea filmului.
Însă cu toată migala acordată, tot au existat probleme în înțelegerea unor replici, nu mai zic cine s-a descurcat în ultimul hal, că poate sunt prea subiectiv.
În schimb, Vlad Logigan rupe pe interpretare, este suficient să urmăriți primul lui contact cu pușcăriașii pentru a vă da seama cât de subtil redă senzația că-i căcat tot pe el de frică.
Așa cum am fi și noi în prezența unor figuri dușmănoase, care transmit numai teroare și nicidecum floricele pe câmpii.
🏆 Visul – Verdict 👍 sau 👎?
Titlul filmului este inspirat ales și parcă se vrea un fel de balanță care contrariază procesul gândirii, dându-l un pic peste cap.
Pe de o parte, avem visul unui om liber, vis care începe să se fărâmițeze bucată cu bucată deoarece și viața lui pare că o ia pe arătură.
Pe de altă parte, ne lovim de visul unor captivi pentru care libertatea este bunul cel mai de preț, iar simpla participare la o piesă de teatru le redă o frântură din ceea ce nu au.
Aș fi fost mai generos din fire dacă scenariul se concentra mai mult pe ceea ce se petrecea în spatele gratiilor, acolo exista o oază de necunoscut pentru privitori, și mai puțin pe lumea de afară de care ne lovim zilnic.
Nu suntem picați de ieri din Lună, știm că este o mâncătorie imensă în toate breslele și mulți răzbesc pentru că sunt frumoși, nu talentați, dau cu gura pe unde trebuie sau au tupeu agresiv și se impun prin frică.
Mi-am terminat partitura și am zbughit-o de aici pentru că trebuie să-mi cumpăr 7 bilete să vin cu tot neamul la piesa de teatru ce urmează în program.
(3,5 / 5)
