Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu Warlock am eu ceva treburi de reglat pentru că îl țin minte că în copilărie mi-a generat multe nopți nedormite din care fricii pe care mi-a instaurat-o în bostanul necopt. Bine, și eu Gică Contra, ce treabă aveam să mă uit din fragedă pruncie la filme horror?
Așa că am cerut revanșa și am vrut să-l revăd după zeci de ani să văd dacă-și mai păstrează același efect dârdâitor de grăsime bucală.
Filmul este unul low budget, de categorie B, dar ce conta pe vremea aia? Film să fie.
Așadar, să punem șaua pe cal și să purcedem la drum pornind tocmai din anul 1691 când superstițiile cu demoni erau la modă. Doar că, să vezi drăcovenie, în film sunt chiar pe bune pentru că dăm peste Julian Sands în rolul lui Warlock (vrăjitoare masculină), un acolit trimis de dracu (la propriu) să pună labele pe o scriptură demonică atotputernică și sfârșitoare de lumi.
Ghinionul lui Warlock este că acea scriere, denumită Great Grimoire, a fost spartă în 3 bucăți și împrăștiată în toate direcțiile. Printr-un tertip diavolesc, Warlock părăsește enervantul Ev Mediu și se autoexpediază trei secole mai târziu, în SUA, unde începe să caute cele trei bucăți ale cărții apocaliptice. Doar că ele nu se găsesc prin vreo bibliotecă.
Pe urmele lui pornesc un vânător de vrăjitoare din trecut, Redferne (Richard E. Grant), și Kassandra, o fufă din prezent (Lori Singer).
După ce am terminat de vizionat filmul mi-am dat seama că nu acest Warlock mi-a dat coșmaruri pentru că o scenă pe care o țin minte și acum nu am regăsit-o în film.
Să îmi ridic o piatră de pe inimă, din punct de vedere tehnic Warlock este mai mult decât penibil, nici nu e de mirare ținând cont că a costat cât o eugenie expirată. Am râs cu poftă când zburau oamenii prin aer și aveau o cu totul altă textură decât restul imaginii sau când erau băgate la înainte niște efecte înflăcărate de toată jena. Dar pot să îi imput așa ceva filmului? Au făcut și ei ce au putut, asta era mentalitatea pe atunci a filmelor de duzină, asta avem, cu asta ne descurcăm.
Scenariul, în schimb, este destul de decent, povestea captivează, nu mai vezi în zilele noastre producții de acest tip, cu multe motive religioase mistico-distructive, cu Luciferi ce vor reversul genezei și cu vrăjitori care execută oftalmotomii neautorizate pe niște subiecți umani nevinovați.
Sunt destule elemente interesante în Warlock, chiar dacă nu bine executate, dar care mențin vie atmosfera în ciuda încercărilor vrăjitorului de a-și pava drumul către destinația finală cu cât mai multe cadavre.
Horror-ul nu prea este în film, nu așa cum l-aș fi așteptat eu. Da, omoară Warlock câțiva zevzeci necugetați care i se pun în cale, dar nu într-atât de grotesc sau inovativ încât să mă apuce tremuratul primordial. Nu excelează deloc pe partea de scârboșenii de tipul „gore‟, dar să zic că oferă câteva secvențe din această categorie care ar putea zdruncina sensibilitățile unora care leșină la eviscerarea unui pește.
Mie mi s-a părut destul de amuzant, mai ales când vânătorul de vrăjitoare jucat de Richard E. Grant (roluri secundare în The rise of Skywalker, The nutcracker and the four realms, The hitman`s bodyguard, Logan, Jackie) se lovea de dispozitivele tehnice moderne pe care mintea lui medievală nu le înțelegea. Am chicotit la câteva faze gen când încerca să deschidă geamul avionului aflat în zbor.
Julian Sands este potrivit pentru acest rol, frizura blonda, figura ariană și semeață, vorba-i molcomă și privirea fixă ascunzătoare de gânduri teribile au creat un personaj de care trebuie să te temi la nesfârșit.
Ca fapt divers, filmul strălucește la departamentul coloană sonoră, fiind semnată de Jerry Goldsmith, veteran în branșă care are în portofoliu titluri precum Alien, Rambo, Total recall, Basic instinct, Air Force One și chiar Deep rising.
Pe final, ce să mai scriu despre Warlock? Este cam așa și așa, este nevoie de o anume afinitate pentru a aprecia mai mult asemenea film, eu am rămas cam dezamăgit de acțiunea nu atât de sângeroasă pe cât mi-o aminteam (pentru că nu ăsta este filmul în cauză, ci continuarea lui), dar premisa este intrigantă și una nu prea folosită în filmele contemporane concentrate mai mult să fie destinate și minorilor, astfel încât îi servesc pe tavă doar 5 vrăji demonice.
(2,5 / 5)
