West side story

Încerc să-mi adun cuvintele pentru West Side story versiunea 2021 pentru că nu vreau să politizez această scriere, adică să o plagiez cu nerușinare și să o prezint ca pe ceva original pentru că puteam să copiez fără jenă din West Side story 1961.

Filmul regizat de Steven Spielberg își duce traiul în anii 1950, într-un cartier din Manhattan ce ar face Ferentariul pe timp de noapte să pară cel mai înstărit cartier bucureștean.

Printre dărâmături, demolări și construcții în plină desfășurare întru înălțarea unei zone de locuințe moderne, iacă-tă se împung de-a-n boulea și se dezlănțuie dănțuitor două bande rivale de tinerei făr` de minte, cu mult testosteron, plus cu rima la subraț.

Este vorba de Capuleți și Montaguezi, pardon, mă dusei cu gândul la altă operă dramaturgă, Rechinii fomiști și Rachetele fără jet.

Unii-s imigranți portoricani, care vor să-și lase amprenta asupra cartierului, alții-s americani țanțoși, care nu acceptă pe nimeni altcineva în ograda lor aflată în putrefacție socială.

Dar iată că din acest război pentru o bucată prăfuită de pământ răsare ea, raza de lumină, artefactul împăciuitor, povestea de dragoste dintre Tony (Ansel Elgort – Baby driver), americanul spălăcit, și Maria (Rachel Zegler), focoasa portoricană.

Eu am avut un cui ruginit de împlântat adânc în omoplații filmului încă de când am auzit că Steven Spielberg se pune pe remake-uit versiunea multioscarizată din 1961 și nici măcar nu o aduce în contemporaneitate, ci o lasă tot în perioada anilor 1950.

Atunci care mai este scopul? Cui se adresează această versiune? Ăștia tineri de azi o să-i doară-n cot de un musical setat cu 7 decenii în urmă, iar pe cei care au prins filmul din 1961 o să-i doară peste tot de versiunea nouă pentru că o au dragă pe cea cu Natalie Wood și Rita Moreno (care este omagiată aici, primind un rol secundar).

Ca să vezi surpriză mare, ăsta din 2021 a reușit performanța greu de depășit de a încasa mai puțin decât cel din 1961, 36 milioane dolari vs 44 milioane dolari. Însă versiunea din 1961 a fost un succes, pentru că a avut buget de 7 milioane, ăsta din 2021 a fost un eșec colosal la 100 de milioane buget.

Observați că dau pe lângă poveste pentru că nu prea am ce scrie despre ea, West Side story 2021 fiind o replică aproape fidelă a versiunii din 1961. Dacă l-ați văzut pe ăla, l-ați văzut și pe ăsta.

Cel puțin asta a fost senzația mea, una de deju vu infinit, din momentul în care mi-am dat seama că văd o copie la indigo mi-am pierdut interesul pentru filmul lui Spielberg.

Povestea de Romeo și Julieta este una tragică, setată pe fundalul unei confruntări teritoriale inutile, de parcă învingătorii primesc fiecare câteo roabă cu pământ să doarmă noaptea cu ea în pat. Dar deja știți asta.

Chiar dacă povestea nu și-a pierdut din relevanță, atacând aceleași eterne hibe ale umanității precum mândria stupidă și ura nejustificată față de cei care nu-s ca tine, parcă nu se mai potrivește la fel de bine în societatea modernă.

Practic filmul prezintă două tabere opozante care colcăie de idioți oligofreni, lipsiți de rațiune, care au impresia că își pot impune voința prin fluturări de mătărângi și înfoiat de piepturi păroase, acest comportament nemaiavând ce căuta pe marele ecran pentru că le scoală ălora pubertani idei stupide.

West Side story 2021 este doar o variantă îmbunătățită tehnic, dar degeaba ai dat Trabantul pe un Bugatti, dacă te învârți cu el în jurul aceluiași bloc comunist vei avea parte de aceeași priveliște.

Dar și tehnic am primit o porție de enervare consistentă, și aici mă refer la permanentă reflecție a soarelui fals, mulțumită reflectoarelor plasate peste tot, n-am înțeles ce a vrut să transmită, cert este că mi-a asaltat retina până mi-a albit cristalinul.

Punerea în scenă este mai violentă, mai dramatică, mai injurioasă, limbajul este mai vulgar, sare la înaintare cu expresii care vor să „facă‟ mereu ceva sau pe cineva, parcă este mai de impact această versiune din acest punct de vedere.

Dar, în același timp, este și mai puerilă, că suntem în secolul 21, nu mai punem botul la dragoste la prima vedere, la „hai să fugim împreună în lume după un prim dans‟, s-a dus acea perioadă a romantismului de basm în care credeau doar domnițele cu busuioc sub pernă.

S-a ramolit și taica Spielberg la bătrânețe, cred că s-a molipsit de la Nolan (la filmele căruia nu prea auzi bine dialogurile), pentru că în West Side story 2021 sunt bucăți zdravene de replici în spaniolă pe care regizorul a zis că nu este bine să fie traduse, să fie respectată cultura latină, caca, maca, ete fleoșc Marițo. Cum spaniola mea a ruginit de la Și trandafirii plâng și Marimar, n-am înțeles nimic din ce boscorodeau personajele în spaniolă.

Păcat că bunicul Spielberg a crezut că lumea se rezumă doar la USA, că eu ca român, neavând treabă cu rasismul lor de acolo, voiam subtitrare și pentru engleză și pentru spaniolă, deci eram pentru egalitate totală.

Amu` scuzați că-s atât de penetrant cu rândurile astea acide, dar abia ce văzui West Side story 1961, deci sunt oarecum îndreptățit să mi se fâlfâie de acest plagiat cras care nici măcar nu s-a sinchisit să modernizeze versiunea anterioară.

Dar să închei într-o notă pozitivă, melodiile prestate cu aplomb și coregrafia dansurilor/luptelor sunt excelente, aici n-am ce să comentez de rău. Măcar atât.

Pe mine nu m-a impresionat cine știe ce nici filmul din 1961, așa că ăsta din 2021 pornea din start cu un handicap pentru sufletul meu, dar la final ridic steagul alb, nu mai vreau război și declar egalitate, și pentru West Side story 2021 vin cu 6 ofrande de pace.

Dar nu pot să conchid aceste rânduri fără să scriu că Academia trișează umplând filmul de nominalizări, eu știu de la școală că dacă ești prins copiind primești nota 1, nu premiu cu coroniță. Nu-i deloc OK să dai nominalizări practic aceluiași film care deja a primit laude în detrimentul altora care măcar se chinuie să vină cu ceva original. Dar avem noi miniștri plagiatori, așa că un Oscar plagiat deja nu mai contează.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Enough

Poftim surpriză cu acest film, nici eu nu mă așteptam să-l revăd, dar Enough m-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.