When Marnie was there

When Marnie was thereWhen Marnie was there (Omoide no Marnie) este un anime marca Ghibli regizat de Hiromasa Yonebayashi și bazat pe scrierea lui Joan G. Robinson.

 

🎬 When Marnie was there – Premisă 📖

Fătuca Anna se pricepe foarte bine cu creionul de desenat și realizează niște opere de invidiat pentru vârsta ei fragedă.

Doar că ea suferă de o boală. Am zis că nu mă mai uit în veci la un film Ghibli dacă mi-o omoară repejor, dar m-am liniștit, are astm, nu ceva fatal.

Cum crizele devin tot mai dese în orașul poluat, este expediată de părinți la mătușa ei, undeva la țară unde aerul este curat și pe timp de vară are oportunitatea de a-și mai întrema sistemul imunitar.

Decât să înghiți noxe de mașini mai bine miroși parfum de flori, nu?

În preumblările ei exploratoare dă peste un conac pe marginea unei mlaștini unde o întâlnește pe Marnie, o fată blondă ce pare de-o seamă cu ea, iar între cele două copile se leagă o prietenie fulgerătoare.

 

💭 When Marnie was there – Comentariu 🍿

Animația pornește, ca la țară, cu peisaje naturale neîntinate de mâna omului și mă așteptam la o poveste dulce și copilăroasă despre viața departe de junglele de beton.

Și când Anna dă cu ochii de Marnie, impresia mi-a fost cimentată și mai mult și credeam că o să mă cam plictisesc urmărind filmul ce părea lipsit de elemente adulte sau interesante.

Pff, nici că puteam să mă înșel mai mult, după scurta introducere, care mă speriase un pic prin simplitatea ei, When Marnie was there se transformă rapid într-un mister bântuitor.

M-am prins repejor că anumite lucruri nu sunt ceea ce par la prima vedere și știam clar cine sau ce nu este Marnie. Dar nu aveam idee cine sau ce este cu adevărat.

Relația dintre cele două fetițe, hai fete, că deja se îndreaptă spre adolescentă, care acum se văd pentru prima oară naște multe semne de întrebare.

De ce? Pentru că există puternice sentimente de deja vu din partea amândurora, subconștientul dându-le de furcă.

Și eu eram cu antenele întinse la maximum încercând să prind din zbor un semnal bun care să-mi elimine puricii confuzi din imaginea de ansamblu a firului narativ.

Multe scene se învârt în jurul acelui conac care devine izolat când mlaștina este influențată de gravitația Lunii și nivelul apei crește.

Asta mi-a dat de gândit că trebuie să fie niscai secrete ascunse la mijloc care să explice anumite vise recurente și amintiri reprimate.

Atmosfera pe care animația o naște este una de-a dreptul fantomatică, am avut impresia că pluteam pe niște nori enigmatici urmărind ce se petrece cu cele două fete.

Există momente de claritate, când știam cu certitudine încotro se îndreaptă relația de amiciție, dar sunt și destule nebuloase care nu fac altceva decât să întârzie răspunsul.

Dacă zic că este chiar „mindfuck‟, deși sună ciudat pentru o asemenea animație, nu aș greși deloc, vine cu niște dezvăluiri care te iau de cap de zici că-ți bate bunica celor de la Zdob și Zdub toba lângă creierul tău.

La suprafață este un film pentru copii, cu zbenguială prin stufăriș, aventuri prin locuri abandonate, plimbări cu barca, dar are o profunzime psihologică aparte pe care doar adulții o pot pricepe.

Drăgălășenia exterioară primește câteva tușe melancolice și pline de simbolism și mesaje subliminale care au ca subiect iubirea de n-ai cum să rămâi uscat în glandele lacrimale.

Mai ales actul trei în care totul este lămurit, deși te cam prinzi de șmecherie până atunci și doar vrei o aprobare, este MAGNIFIC din punct de vedere emoțional.

Atât zic, or să fie curățate multe cepe în acele momente.

When Marnie was there

 

Nu am să ofer alte detalii cu privire la unele dintre temele abordate pentru că ar însemna să dau ditamai spoilerele și nu vreau apoi să mă abandonați și să nu-mi mai citiți articolele.

Pot, totuși, să fac o mică destăinuire, are legătură cu spiritul uman care tânjește după dragoste când nu o are și după iertare când greșește.

Replici rostite de personaje într-un anume moment al filmului capătă cu totul alte conotații când se fac lumină-n peisaj și atunci firele mele de păr erau la fel ca stufu-n păpuriș.

Bine că nu mai am mult filme de la studioul Ghibli și termin cu repetiția redundantă 😉 cu privire la aspectul tehnic.

Evident că animația arată mirobolant și are atât de mult verde în ea încât mi-a adus aminte de Lunana: A yak in the classroom (dacă nu l-ați văzut, faceți-vă un favor și urmăriți-l).

Cum talentul unor personaje este pictatul, și filmul arată ca o pânză mișcătoare creată de oameni foarte talentați.

Plus că, trebuia să vină și asta, coloana sonoră este răvășitoare, nu exagerez, are o piesă aproape gânguritoare și plină de tristețe de mi-a făcut sufletul implozie.

 

🏆 When Marnie was there – Verdict 👍 sau 👎?

Vă recomand să aveți un pic de răbdare cu povestea până se urnește așa cum trebuie, până când apare în scenă și Marnie, deoarece animația nu-i deloc puerilă, așa cum pare la început.

Ba chiar am găsit-o a fi printre cele mai serioase filme din portofoliul Ghibli alături de un Grave of the fireflies.

Nu-i atât de devastator, că puține filme pot concura cu acea capodoperă, dar atacă niște subiecte sensibile și o face subtil, fără să-ți dai seama la început de ele.

Te face să prețuiești și mai mult viața și să-i apreciezi pe cei dragi din jurul tău pentru că nu știi ce îți rezervă destinul.

Am plecat de aici că s-a pornit un vânt năprasnic și mi-a zburat 9 foi din jurnalul la care țin ca la ochii din cap și trebuie neapărat să le recuperez.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Never say never

Never say never

Săptămâna Filmului Chinezesc 2024 la Centrul Cultural Chinez din București a propus în a doua …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *