Where the ravens fly este un scurt metraj realizat de Șandor Vlad, cunoscut ca The Movielizer.
Am mai văzut și comentat de la el Echo sonata și Maledictis.
🎬 Where the ravens fly – Premisă
Al Doilea Război Mondial este în plină desfășurare și lucrurile nu stau deloc bine pentru protagoniștii noștri, David și Ion, doi soldați care au dezertat din cauza persecuției.
Prin pădurile României, ascunzându-se de urmăritori, dau peste Toma, alt ostaș care pare prietenos la prima vedere, dar nu au idee dacă este chiar așa.
Cum Ion este rănit, și chiar grav, timpul este de maximă importanță tocmai pentru că se scurge prea repede și ajutorul medical este dificil de găsit pentru a-l salva pe Ion.
Și în pădure mai este ceva care le amenință viața.
💭 Where the ravens fly – Comentariu 🍿
Deși nu ar trebui să fiu atât de cârcotaș, sunt ca lupul, părul din cap mi se schimbă, din negru începe să se facă alb, dar năravul ba.
Așa că încep cu ce nu mi-a plăcut. Și, spre bucuria mea, singurele bube au legătură cu partea tehnică, una scuzabilă având în vedere contextul în care a fost realizat scurtmetrajul.
Este evident faptul că vocile au fost dublate și dialogurile trase într-un „studio‟ pentru că nu prea se potrivesc vorbele cu mișcările buzelor.
Plus de asta, replicile se aud mult prea clar, acoperind mediul ambiental și uneori este sesizabilă în microfon respirația unuia dintre cei care dublează.
Am ascultat la căști și pot spune că-s veteran în depistarea unor erori de acest gen că am avut și eu o grămadă în clipurile mele. Deh, nimeni nu este perfect.
Încă una legată de sunet și mă dau dus, parcă mi s-a părut coloana sonoră prea puternică comparativ cu sunetele naturale și iese în prim-plan în sens negativ.
Dacă nu erau subtitrările ajutătoare nu cred că aș fi priceput toate replicile.
Însă, pe de altă parte, jos pălăria pentru muzica folosită, nu m-a deranjat că o auzeam mai mult pe ea deoarece este una excelentă și contribuie la crearea unei atmosfere de horror folcloric.
Nu zic că filmul este de groază, nu unul fizic, dar reușește să ți se cuibărească în suflet și să-ți răvășească oleacă mintea, acționând pe două paliere diferite, dar asemănătoare.
În primul rând, fiind un film de război, discuțiile cu tentă ideologică descriu ororile conflagrației nenorocite, o bătălie surdă dată între oameni nevinovați la ordinele unor descreierați.
Teama de a fi omorât pentru nimic este una înfiorătoare și se simte în glasul personajelor care riscă mai degrabă să fie executați pentru dezertare decât să mai fie terfeliți pe front ca pe niște cârpe.
Aici intervine un alt aspect, nu l-aș menționa, deși nu este greu de ghicit, care are legătură cu antisemitismul.
În al doilea rând, și aici vă recomand să evitați trailerul, intervine la mijloc și o legendă românească în care anumite ființe mitologice își fac de cap prin aceeași pădure devenită, dintr-odată, mistică.
Partea aceasta poate fi ușor transformată într-un horror get beget și n-ar fi rău ca un studio să-și arunce ochii pe filmuleț și să investească niscai bănuți într-o producție de lungmetraj.
Nu zic ce se petrece, dar se lasă cu fâlfâit de păr în vânt, cu cântece și dansuri, dar nu cu final fericit, din contră.
Vizual, filmul se prezintă deosebit de bine, nu am ce cârcoti aici, cadrele cu natura tomnatică sunt superbe.
Apreciez că nu a insistat prea mult pe imagini să riște să se transforme în prea hulita „ciorbă românească‟.
Nici nu prea avea cum având în vedere că durează vreo 20 de minute, nu se putea lungi cu panoramarea pădurii, a arătat suficient cât să ne facem o idee asupra locului desfășurării acțiunii.
Paleta coloristică este și ea una reușită, cu o pronunțată nuanță mohorâtă, care nu prevestește bucurii, că doar suntem la război, nu la nuntă, o paletă pe placul lui Bacovia.
🏆 Where the ravens fly – Verdict 👍 sau 👎?
Ținând cont de context, este o producție complexă, implicând un număr destul de mare de personaje și recuzită ce pare (sau este) reală.
Încă nu-s convins că unele arme sunt de jucării, aș risca să bag mâna-n foc că-s pe bune, ceea ce face ca anumite scene să aibă un impact mai puternic pentru că pericolul este verosimil.
Ah, mi-am mai adus aminte de încă o bubă, un mort respiră într-un asemenea hal încât am ales să cred că este doar rănit, doar să nu depunctez filmulețul.
Trecând peste erorile tehnice inerente, vorbim despre un tânăr pasionat de filme, nu despre un studio care bagă sute de milioane de dolari și scoate mizerii, nu voi fi atât de hain ca de obicei.
M-a acaparat legenda autohtonă care poate fi ușor transformată într-un film de groază care să acționeze mai mult pe palier psihologic deoarece mustește de potențial.
Mă repet, dar merită, muzica folosită m-a uns pe suflet, ritmurile neaoșe de jale și dor se lipesc direct pe suflet încă de la primele acorduri.
Astea fiind scrise, mi-am luat ranița la spinare și am plecat să fac rost de 8 truse medicale, că nu se știe niciodată când ai nevoie de una.
Și nu, nu laud forțat creațiile lui Vlad Șandor, chiar dacă tehnic nu-s perfecte, se simte că-s lucrate și, ce este cel mai important, sunt făcute cu multă pasiune și beneficiază și de un scenariu intelectual.
PS. Titlul filmului m-a dus cu gândul, chiar acum pe final, la altă producție de război, Where eagles dare. Nu are legătură cu scurtmetrajul, dar am simțit nevoia să menționez asta.