Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4 / 5)
Why him continuă trendul comediilor de Crăciun sau care au legătură cu această sărbătoare, fiind al treilea asemenea film pe care-mi arunc geana în ultima lună. Din fericire este și cel mai reușit din această grămadă cam urât mirositoare.
Ned este deținătorul unei tipografii din generație în generație și se chinuie să-și mențină afacerea pe linia de plutire într-o lume în care tipăritul se transformă într-un cuvânt arhaic. Pe lângă problemele generate de afacerea aflată în pragul falimentului, acum apare în peisaj altă belea, de data asta una umană, și anume gagiul țăcănit la fetei lui pe care o iubește ca pe ochii din cap, nu că pe fiul său mai mic nu l-ar îndrăgi.
După o introducere cam brutală, nepotrivită și, mai ales, profundă, întreg familionul format din Ned, Barb (soția) și Scotty (fiul) este invitat de către Steph (fata) pentru a-l cunoaște într-un mod adecvat pe Laird, cel care i-a șutit inima.
Numai că surpriza este una destul de neplăcută pentru Ned când află că Laird are un deceniu avans față de Steph și este un excentric multimilionar îmbogățit din aplicații pentru telefoane. Încă din primul moment între cei doi apar tensiuni evidente mai ales că Laird nu este deloc ușă de biserică, întruchipând toate nenorocirile pe care un tată le urăște când vine vorba de pretendentul la inima fetei. Plin de tatuaje, nici nu încape discuție, chiar dacă unul din tatuaje este cu toată familia, dus cu pluta, oho, păi ce mai e de spus când grădina lui este una zoologică și are statui uriașe cu maimuțe înarmate sau tablouri cu ditamai scrisul pe ele care povestește ce reprezintă imaginile pictate?
Slobod la gură? Dicționarul a făcut pe el de frică auzind ce cuvinte obscene mitraliază la foc automat Laird fără pic de abstinență verbală și total lipsit de inhibiții.
Și tot ce vrea Laird de la Ned este binecuvântarea acestuia astfel încât să o poată cere în căsătorie pe Steph. Haida-de, nici gând de așa ceva, Ned are cu totul altă părere despre cum ar trebui să arate viitorul ginere și nu are nici în clin, nici în mânecă, nici în pantaloni cu materialul din care este făcut Laird.
În mare parte ăsta este scenariul, nu vă așteptați la ceva original, Doamne ferește, nu are nici un strop de așa ceva, este clasica poveste a tatălui stupefiat de gusturile fetei în materie de bărbați, de încercările eșuate ale fanfaronului de serviciu de a-și impresiona viitorul socru și de războiul inevitabil care se iscă între cei doi (luptă ce poate fi o alegorie a conflictului dintre generații), fără a lua în seamă cel mai important lucru, ce dorește Steph, pe ea nu o întreabă nimeni ce vrea, cei doi își văd nestingheriți de ciondăneala lor.
Povestea curge lin, fix așa cum te aștepți să o facă, nu te surprinde cu absolut nimic, nu are nimic care să te dea pe spate, este de o predictibilitate rar întâlnită, știi cu exactitate ce va urma să se întâmple.
Nu mă așteptam la cine știe ce din partea lui Why him chiar dacă trailerul m-a făcut să râd de vreo două ori (o dată la o secvență care ghici unde-i? că în film nu), dar mamma mia, este teribil de ilar de la început până la sfârșit.
Culmea este că apelează la cele mai elementare tehnici de amuzament, multe glume fiind axate pe vulgar, pe viituri de înjurături care de care mai porcoase, pe glume de veceu (la propriu), nici un organ cu conotații sexuale nu este sărit din schemă. Dar modul în care sunt livrate poantele are un nu știu ce care te face să râzi incontrolabil, știi că nu ar trebui să rânjești fasolea pentru că sunt cele mai rudimentare snoave dar nu te poți abține, chiar dacă se insistă destul de mult pe anumite dume.
Ce e drept, pe lângă abundența glumelor porcoase, Why him aruncă spre tine și cu niște glume mai inteligente, mai rafinate, unde ai nevoie și de niscai sinapse nervoase în acțiune pentru a le pricepe iar din când în când mai sparge și așa-zisul al patrulea zid, luându-se în derâdere, cu actori care se joacă pe sine și care fac mișto de ei.
Să nu mai pomenesc de câteva cameo-uri celebre care chiar m-au surprins, nu mă așteptam deloc la așa ceva, iar de muzică, jos pălăria, ce mai e de zis când ea este asigurată de Kiss?
Umorul este generat în mare parte de interacțiunea dintre Ned (Bryan Cranston, aka Walter White din Breaking bad) și Laird (James Franco). Mai tot filmul mi-a fost frică pentru Franco (care joacă același rol de zăpăcit, drogat, excentric și cu dureri în cot de lume) așteptându-mă ca în orice moment Heisenberg să îl facă praf și pulbere.
Nici Barb (Megan Mullaly), nevasta lui Ned, nu stă cu chiloții-n vine, pardon, mâinile-n sân, contribuie din plin la unele dintre cele mai amuzante secvențe. Doar Steph (Zoey Deutch) stă de pomană, taman ea, cea care este subiectul discuției, este lăsată cam de izbeliște. Dar nici nu contează, lupta dusă de cei doi, Ned și Laird, este suficientă pentru a te menține în alertă de gradul 0 în ceea ce privește ridicolul și spargerea fălcilor de râs.
Why him este o comedie tâmpită, total neverosimilă și lipsită de originalitate, vulgară până la epuizarea bukakke-ului și pișarea elanului, dar cumva reușește să scormone adânc în ADN-ul primitiv și să scoată la suprafață hohote de râs pe care în mod normal ți le-ai reprima, fiindu-ți rușine că râzi la asemenea ștrengării mitocane, rasiste, xenofobe și misogine. Filmul nu este pentru pudibonzi sau pentru cei care se ofensează la orice strop de spermă răzleț care aterizează în locuri nepermise.
Deși Why him nu este nici pe departe o capodoperă, face ceea ce o comedie trebuie să facă, își îndeplinește rolul primordial, acela de a mă face să râd, așa că îi dau un 8, probabil o notă foarte mare pentru majoritatea, dar cum comediile reprezintă cel mai subiectiv gen de filme, ce să-i fac, chiar dacă realizez că este un film stupid și obscen, dar dacă m-am răhățit pe mine de râs ce rost are să mă leg de problemele referitoare la poveste și alte elemente neimportante pentru o comedie dacă după ce am tras linie am ajuns la concluzia că mi s-a blocat falca de la atâta râs?
Trailer:
