Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Oscarizatul pentru regie Steve McQueen ne aduce Widows, un film care are ca punct central un jaf. Sau nu.
Parcă vă simt: Iar începe ăsta cu ambiguități că este așa, dar nu este așa?
Ce să zic, mea culpa, o dau pe îmbârligături pentru a reuși să-mi duc postul vegan virtual până la capăt.
Povestea este cam așa: se ia una bucată bandă de hoțomani, care se preocupă de ușurarea de bunuri monetare ale unor persoane care au prea mult, se adaugă ca sare și piper niște soțioare care fie nu știu, fie se prefac că nu știu, cu ce se ocupă jumătățile lor și finisăm aperitivul cu o salată de polițai care mătrășesc banda mai sus pomenită.
Astfel ne trezim pe cap cu un poker de văduve îndurerate care nu știu ce o să le pregătească viața de acum încolo ținând cont că au rămas fără cei care le asigurau, în mare măsură traiul, care mai decent, care mai nasol.
Drama se desfășoară pe fundalul unei lupte politice între doi cioflingari care se războiesc pentru a ajunge prefectul locației în care are loc filmul.
În scurt timp, cele două fire narative se unesc, întrucât văduva lui Harry (Liam Neeson) este luată pe nepusă masă de vestea că ultimul jaf, cel terminat tragic, pus la cale de soțiorul ei și restul trupei underground a fost realizat din seiful unuia dintre candidați care acum, nici mai mult, nici mai puțin, vrea ca Veronica, văduva șefă, să îi aducă în dinți cele 2 milioane lipsă la apel.
Pusă în fața unei situații fără scăpare, Veronica strânge în jurul ei pe celelalte văduve și cu planul unei alte lovituri lăsate moștenire de Harry, bocitoarele se pun pe treabă pentru a returna cașcavalul furat de cei duși la cele cerești.
Deși intriga mi-a părut cusută cu ață albă încă de la primul trailer, fiindu-mi greu să înghit gălușca asta cum că niște doamne care nu aveau nici în clin, nici în mânecă, cu domeniul jafurilor, pot să pună pe roate într-un timp foarte scurt o astfel de lovitură, Widows reușește să mă convingă, chiar dacă nu total, că se poate, orice se poate.
Însă să nu vă așteptați la ceva tâlhării spectaculoase de rămâne șarpele-n coadă de uimire, Widows este mai mult despre drama unor femei rămase subit fără soți, despre încrengăturile periculoase pe care le naște politica și foamea de putere și nu despre jafuri (care este doar combustibilul care pornește motorul filmului).
Cei care se așteaptă la un Fast and furious cu femei vor fi dezamăgiți, doamnele principale sunt doar furioase că-s obligate să curețe rahatul împuțit lăsat pe capul lor de jefuitorii profesioniști decedați.
Steve McQueen reușește să genereze o poveste destul de interesantă în jurul acestei premise în care accentul cade pe zbaterile interioare ale soțiilor care, pe de o parte, sunt terifiate de consecințele nefaste pe care le-ar putea cauza acțiunea lor nebunească, pe de altă parte, sunt mânate de dorința implacabilă de a asigura un viitor mai bun pentru ele și pentru familiile lor.
Și asta în toiul unei lupte crâncene și murdare pentru un amărât de post de prefect dar care reprezintă calea spre acumularea de putere și avansare către posturi mai impunătoare.
Ies în evidență Viola Davis în rolul soției lui Harry, o femeie măcinată de o serie de tragedii parcă fără sfârșit (și fără să dau spoilere, filmul Widows atinge și o coardă extrem de sensibilă pe la americani în această perioadă), dar și Daniel Kaluuya care interpretează brutal și înfiorător una din gorilele candidatului jefuit.
Nu știu dacă poate fi considerată o bilă neagră ce urmează să scriu, dacă este corect să pun în cârca filmului chestia asta, dar trailerul conține un ditamai spoilerul sub forma unei secvențe de nicio secundă. Văzută în trailer (și nu spun despre ce este vorba) nu realizezi nimic dar în film, în momentul în care nu am văzut secvența atunci când ar fi trebuit să o văd (și asta pe la începutul filmului), mi-am dat seama ce se întâmplă cu adevărat (parțial). Și nici nu era o secvență care să zici că ridica nivelul trailerului pe niște culmi himalayene de îți ziceai că nu ai cum rata filmul. Putea fi înlocuită cu orice alt cadru de o secundă și nu s-ar fi schimbat nimic din trailer dar ar fi salvat surpriza filmului.
În fine, nu știu de ce mă mai plâng de trailere, ar trebui să fiu obișnuit până acum.
Sincer, mă așteptam la ceva mai suculent și mai plin de substanță de la Widows, ținând cont de numele regizorului (care a luat Oscar pentru 12 years a slave) și a scenaristei Gillian Flynn (Gone girl – nu că m-ar fi dat pe spate acest film).
Este intens încă de la început, editarea și sunetul creează o atmosferă alertă în care te uiți, alături de personaje, mai mereu peste umăr, din cauza incertitudinii permanente, însă îi lipsește ceva, poate m-a bombardat cu prea multe fire narative (o parte dintre ele pierdute pe drum și nerezolvate) și a îmbârligat povestea mai mult decât trebuia, plus că sunt destule chestii neverosimile și personaje care acționează complet aiurea, lucruri de nescuzat pentru astfel de nume grele implicate în acest proiect. Dacă iei la bani mărunți povestea, descoperi tot mai multe amănunte lipsite de sens.
Mi-ar fi plăcut să se concentreze mai mult pe văduve (Viola Davis, Michelle Rodriguez și Elizabeth Debicki) și pe lupta lor emoțională cu privire la ce sunt obligate să facă pentru supraviețuire, că de mârșăvii politice sunt sătul.
Închei spovedania despre Widows cu un 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
