Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Wolf hiding sau Nu chao este un film din China care a primit multe laude și nu puteam lipsi tocmai eu de la masa celor care l-au văzut.
🎬 Wolf hiding – Premisă 📖
Pare-se că se lasă cu jale și scandal în sânul unei corporații ce pozează în bun samaritean pentru că a venit momentul pentru schimbarea liderului.
Sunt mulți lupi care abia așteaptă să-și înfigă colții în osul puterii.
Ah, stați așa, că respectiva organizație este, în realitate, un grup clandestin care se ocupă cu recoltatul.
Nu de grâu, că nu suntem în Rebel Moon, ci de organe, așa că interesul pentru funcția cea mai înaltă este și mai mare.
Și cum duc ei tratative, mai pe față cu vorbe iscusite, mai pe la spate cu pumnalul ascuțit, un străin le pune bețe-n roate în sensul că începe să-i împuțineze pe capete.
Cine-i personajul misterios jucat de Nick Cheung (Warriors of future) și ce treabă are el cu acești nenorociți care decupează oameni pentru a le scoate organele cu forța?
Este o întrebare bună.
💭 Wolf hiding – Comentariu 🍿
Primul lucru pe care l-am sesizat la acest film este tabăra răufăcătorilor.
Nu durează mult și scenariul creionează niște antagoniști odioși de-ți sare cristalinul din globul ocular la câți nervi creează și cât dezgust provoacă încă din primele minute.
Trebuie să menționez că pelicula este una dură prin subiectul abordat, terifiantă chiar, prezentând o parte întunecată a omenirii, una care te face să-ți pui întrebări cu privire la sensul existenței speciei umane.
Este suficient să spun, fără să dau multe detalii, deși nu sunt prea subtil aici, că un cuvânt din engleză ar trebui schimbat, în loc de ceMENt ar trebui să fie ceWOMENt.
Filmul îmbină fericit o temă sinistră care scoate la lumină uriașa industrie a traficului de organe cu o acțiune brutală și sângeroasă așa cum șade bine unei asemenea producții.
Pe lângă asta, avem și o invazie de trădări mișelești, comploturi nemernice și suspiciuni (ne)fondate care condimentează povestea cu mult necunoscut.
Nici ei, împuțiții cu ochii pe ciolan, nu știau cine le cântă prohodul, nici eu, privitorul confuz, habar n-aveam care este adevărul din spatele evenimentelor funebre.
Chiar dacă îmi plăcea confruntarea dintre omul din umbră și felcerii criminali pe care-i pocnea de nu știau ce i-a lovit, Wolf hiding nu avea ceva anume care să-l scoată în evidență.
Am mai văzut producții de acest gen care să se ia la trântă cu subiecte sumbre, așa că era bun, dar nu excelent.
Pff, apoi vine punctul de cotitură în poveste, undeva pe la jumătatea filmului, la o cină, și tot ce construisem în minte până atunci este demolat instantaneu de o singură replică.
În acel moment povestea a căpătat alte conotații, surprizele au început să curgă una după alta, iar răsturnările de situație au devenit la ordinea zilei.
Când credeam că am primit lovitura finală, cea de grație, hop, scenariul îmi mai trântește un bloc de beton în cap, terfelindu-mi creierul de simțeam că am nevoie de un transplant să-l schimb pentru că a fost făcut țăndări.
Astfel, pe lângă scandalul contondent care aduce aminte de producțiile coreene în care este folosit mult sânge fals, acest film are și o poveste îmbârligată, bine ticluită, ba chiar aproape genial concepută.
Și nu mă joc cu cuvintele, chiar sunt sincer când spun asta, nu mă așteptam după primele 40-50 de minute ca filmul să ia o asemenea turnură.
Sau poate tocmai pentru că este atent construit nu mi-a dat de bănuit pentru că ulterior a apelat la o tactică narativă ce mi-a demonstrat că existau indicii suficiente să-mi dau seama de șmecherie.
Dar eram prea concentrat să-i urăsc pe ăia răi pentru a mai fi atent și la diversele amănunte care nu păreau a avea multă logică în contextul filmului.
Mai o lumină stinsă în momentul oportun, mai o diversiune picată când trebuie, am strâmbat un pic din nas la aceste chestii ce nu se pupau, dar am trecut repede peste. Rău am făcut.
Nu mai zic că partea a doua a filmului se lasă cu jelanii de credeam că-mi crapă inima la câte lovituri devastatoare am primit în acel act final.
Când venea o bucurie de zici că-mi vedeam neamurile după zeci de ani, când venea pumnalul încins al scenariului să-mi taie din elan.
🏆 Wolf hiding – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul beneficiază de o atmosferă gravă, nu are pic de glumă în el, că nu-ți arde de poante când tai în carne vie să scoți un ficat pe care primești bani buni.
Iar vizualul este la fel precum povestea, grunjos și întunecat, nu transmite cine știe ce fante de lumină sau stropi de speranță.
Acțiunea nu face notă discordantă, lovește sălbatic în toate direcțiile și nu are grețuri în a sculpta în beregate.
Este o obișnuință în filmele din acea zonă ca armele principale să NU fie cele cu praf de pușcă pentru că folosindu-le pe cele albe, sub orice formă, este produs mai mult prăpăd și estetica este una diferită și cu un impact mai puternic.
Știu că pentru mulți este o exprimare peiorativă din varii motive, dar această chinezărie (în sensul cel mai bun) a reușit să mă bulverseze total din mai multe puncte de vedere.
De unde a pornit și unde a ajuns este cale lungă, așa că nu pot decât să aplaud Wolf hiding, un film care mă determină să mă plimb senin prin 9 lanuri cu floarea soarelui.
(4,5 / 5)
