Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am tăbărât pe Wonder park pentru că reinterpretarea melodiei What a wonderful world a lui Louis Armstrong din teaser mi-a dat fiori.
June este o fetiță cu multă imaginație care, alături de mama ei, ce îi încurajează gândirea inovativă, creează un parc de distracții miniatural populat de tot felul de creaturi hazlii și puncte de atracție din ce în ce mai trăsnite pe măsură ce June crește.
Jucăușa June duce însă lucrurile la extrem și vrea să transforme în realitate acest parc, ceea ce se concretizează într-o distrugere costisitoare a mediului înconjurător din cartier, vecinii făcând coadă la ușa tatălui pentru a fi plătiți pentru gardurile dărâmate și peluzele distruse de aventura prin care trece June.
Deși este un film pentru copii, nu vreau să intru în zona spoilerelor, ceva se întâmplă în film la care nu mă așteptam și chiar mi-am zis în minte: Nu cred că se întâmplă așa ceva!!! și June uită complet de parcul de distracții.
Într-o excursie cu școala June se răzgândește, nu mai vrea să meargă și se tupilează în timpul unei opriri, vrând să o ia la picior prin pădure, singură, spre casă, când se rătăcește și ajunge în Wonderland, un parc leit celui pe care și l-a imaginat.
O fi doar un vis sau este realitate? Nici nu contează.
Aici trebuie să-și ajute personajele pe care le-a creionat și care, cumva, au prins viață, să readucă parcul la gloria de odinioară și să-l salveze de atacurile neîncetate ale cimpanzombiilor care distrug sistematic parcul.
Nu m-au interesat recenziile dezastruoase ale filmului, deja nu mai am nicio bază în ele. Și ghici ce? Wonder park este magic, nicidecum de 4-5 așa cum au dat criticii pe RottenTomatoes sau pe IMDB. De ce atâtea recenzii negative?
Pentru că Wonder park nu prea este un film pentru copii, este un film care atârnă greu, care atacă un subiect dificil, deși prezentat într-o formă colorată și foarte agitată, se ia la trântă cu tristețea timpurie, cu modul în care copii aleg să-și manifeste suferința și cu pierderea inocenței copilăriei.
Nu are profunzimea unor filme Pixar precum Inside out sau Up, dar Wonder park m-a lovit la temelie cu barosul prin mesajele destul de dificil de digerat.
Hai măi, serios? Cum să dai 3 sau 4 unui film care ne spune că imaginația nu trebuie să moară, sufletul de copil trebuie să dăinuie în interiorul nostru pe vecie, să nu ne lăsăm învinși de greutățile vieții, să nu cedăm nicio secundă în fața întunericului, să ne păstrăm vie flacăra speranței chiar dacă deasupra noastră se adună nori de furtună din ce în ce mai negri?
Wonder park este o alegorie, o amplă metaforă în care personajele reprezintă cu totul altceva, parcul de distracții nu este un simplu parc de distracții, este chiar spiritul inocent al copilăriei, iar cimpanzombii nu sunt doar niște drăgălași cimpanzei de pluș transformați într-o armată de minizombii puși pe distrus, ci reprezintă o reprezentare imaginativă a efectelor devastatoare pe care suferința și durerea o au asupra sufletului unui copil dacă nu este ajutat să treacă în mos corespunzător peste anumite traume care îi vor afecta întreaga viață.
Dincolo de aceste mesaje profunde, cu țintă directă către adulți, Wonder park este o animație neastâmpărată, viu colorată și plină de agitație, scenele se succed cu repeziciune într-un torent de aventuri care de care mai agitate menite să mențină vie atenția celui mic cât timp scenariul își expune înțelesul ascuns destinat celor mari.
Este o animație excelentă care ne încurajează să nu renunțăm la vise și să găsim forța interioară necesară pentru a trece peste momentele întunecate care, inevitabil, se vor amesteca printre cele luminoase pe parcursul vieții noastre și nu trebuie, cu niciun chip, să uităm de magia din noi.
Nu o fi Wonder park cea mai avansată animație din punct de vedere tehnic, dar nu toate animațiile trebuie să fie fotorealiste sau mai știu eu cum, aici mesajul este cea mai importantă parte a filmului și dacă nu vă determină ca după vizionarea lui să ieșiți la joacă în parc, acasă, în grădină, oriunde, cu cel mic și să regăsiți un strop din imaginația copilăriei, atunci nu mai zic nimic.
Coloana sonoră este nemaipomenită, cu multe cântece care te vor răscoli, plus de asta, sunetul colectiv produs de armata de cimpanzombii este simultan drăguț și înfiorător.
Știu că părerile sunt subiective dar totuși să-i dai 5 unui astfel de film mi se pare absolut aiuritor, pentru numele lui Dumnezeu, Boss baby are peste 50% pe Rotten Tomatoes, o porcărie de film, și acest superb Wonder park, care chiar are ceva de transmis, are sub 40%? Omenire, mă decepționezi.
Eu îi dau un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
