De când tot trebuia să apară Wonder Woman 1984 pare că a fost anunțat tocmai în 1984, dar iată că a fost lansat simultan în cinematografe și pe HBO Max.
După succesul fulminant avut de Wonder Woman, Patty Jenkins, regizoarea, s-a pus pe treabă și a creionat scenariul alături de Geoff Johns și Dave Callaham.
Așa cum reiese din titlu, acțiunea filmului are loc în anul 1984 când Diana, tot singură și cu gândul la al ei Trevor, lucrează la un muzeu. Când și când mai ajută pe cineva aflat la ananghie, dar nimic spectaculos, se află într-o perioadă a vieții mai liniștită în care nu trebuie să se lupte cu fel și fel de divinități malefice, ci doar cu o modă vestimentară nasoală și tunsori pe care nici câinii de acum nu le-ar accepta.
Un eveniment aparent fără însemnătate declanșează acțiunea din Wonder Woman 1984, un artefact ce pare a fi un fals grosolan contribuie la apariția personajelor negative din acest film, răufăcători cu care Prințesa Diana este nevoită să se răfuiască.
Nu este mare secret că în film apare și Trevor, gagiul ei mort în primul film, apariție ce are legătură cu artefactul pe care l-am pomenit anterior.
Wonder Woman 1984 are o durată sățioasă, de 2 ore și jumătate, numai bună ca Diana să se dea în stambă și să participe la niște secvențe de acțiune epice.
Da, o să sune misogin ceea ce urmează să scriu, dar mare greșeală au făcut producătorii că au lăsat-o pe Patty Jenkins să scrie un film cu supereroi. I-a ieșit cu Monster, care a fost o dramă cutremurătoare, dar aici povestea este de toată jena.
Știți filmele alea flower-power, make love, not war, pacifiste și pline de dulcegării siropoase? Ei bine, fix asta este Wonder Woman 1984.
S-a dus vremea în care Diana o dădea parte-n parte cu Ares, zeul războiului, acum se luptă cu un fel de Sorin Ovidiu Vântu al anilor 1980, un evazionist cu multe scheme gen Caritas în portofoliu, jucat de Pedro Pascal (Triple frontier, The great wall, Kingsman: The golden circle), și cu o oarecare tanti șucărită că bărbații nu-i dau atenție, interpretată de Kristen Wiig (Ghostbusters, Masterminds, Mother!).
Ca structură și fir narativ, este fix ca primul Wonder Woman, cu o secvență de început în Themyscira, probabil cea mai arătoasă din film, apoi vine partea comică, deși este mai mult parodie, cu persoana inocentă care se lovește de o societate necunoscută, doar că acum Steve (Chris Pine – A wrinkle in time, Outlaw king) este cel care se miră de minunățiile oferite de anul 1984, ca ultima parte să fie cea cu acțiunea plină de efecte speciale.
Dar până ajunge la acțiune durează o veșnicie și jumătate, dacă vă ia somnul în primele 60 de minute nu pierdeți mare lucru, așteptați să se termine începutul în Themyscira și apoi vă puteți face treaba o oră, atât de insipid și lipsit de conținut important este Wonder Woman 1984.
Ceea ce a fost amuzant în primul film aici pare doar o glumă proastă, nu m-a făcut nimic să râd, poantele sunt răsuflate, iar scânteia care aprinde filmul este una atât de întâmplătoare și convenabilă încât n-am putut decât să râd. Pur și simplu, din neant, drăcovenia aia mistică se nimerește să ajungă din întâmplare fix în locul în care lucra Diana, fără vreo justificare anume, fără vreun scop anume, așa, hodoronc-tronc. Mai înțeleg chestii conveniente în film, dar nici chiar așa. Nici nu știu dacă filmul s-a vrut a fi serios sau făcut în bâză.
Apoi tot filmul decurge de parcă ar fi adresat copilelor școlărițe pentru că este bazat pe dorințe. Da, ăsta este combustibilul care propulsează Wonder Woman 194, dorința de a fi ceea ce nu ești, de a avea ceea ce nu meriți, etc.
Acțiunea aproape că lipsește cu desăvârșire, și aia care este, la final de film, după vreo 2 ore de nimic, este dezamăgitoare, dacă în Wonder Woman am avut parte de acțiune cu duiumul, care mai impresionantă (cea din No Man`s Land rămâne printre secvențele mele favorite), care mai șubredă ca realizare tehnică, măcar a fost acțiune. Aici ioc. Și asta din cauza lipsei unor personaje negative puternice și amenințătoare. Cheetah lui Kristen Wiig zici că s-a rătăcit aici venind de pe platoul de la Cats, atât de nasol arăta, iar Max Lord, șmenarul cu schemele piramidale, este un floc în vânt, nimic mai mult. Nu are nimic memorabil, este acțiune mai bună într-un desene animat de pe Fox Kids.
Degeaba a fost amânată lansarea lui Wonder Woman 1984, că observ că nu s-au sinchisit să mai lucreze la efectele speciale, de Cheetah am zis că era ridicolă, dar nici acțiunea nu arată convingător, ce să mai zic de Diana în zbor, zbura la fel de realist ca Superman-ul lui Christopher Reeve din 1978 (măcar acolo exista scuza lipsa tehnicii moderne, dar aici ce scuză au)? CGI-ul este în anumite momente ratat complet, zici că unele secvențe sunt nefinisate, atât de urât arată.
Și frăție, chiar n-a văzut nimeni că în ochelarii imenși ai personajului jucat de Kristen Wiig se tot reflectau fel și fel monitoare? Se uita cu nesaț la Diana, iar în lentile se oglindeau monitoare imense verzi încât m-au distrat complet de la (non)acțiunea din film.
Ah, hai că vă înec de tot corăbiile, știți costumul ăla auriu din trailere? Ei bine, cât apare în trailer, atât apare și în film.
Nu zic că mesajele propovăduite de Wonder Woman 1984 nu-s bune, dar exagerează enorm cu ele, mă bate la cap cu ele de parcă eram școlar chemat în cancelarie pentru a-mi fi ținută o predică fără de sfârșit despre cât de rău facem societății și nouă înșine prin dorințele absurde pe care le avem. Și sunt epuizat să tot scriu aceleași lucruri despre balivernele SJW care nu lipsesc nici aici.
Dumnezeule mare, și câte erori și inconsistențe are filmul, scenariul este praf și pulbere din acest punct de vedere, de parcă ar fi scris de cineva care n-are habar de anumite chestii elementare, un singur exemplu, care nu este un mare spoiler, Diana face un avion invizibil ochiului uman, dar el este încă prezent fizic în aer, încă zboară, dar dispare și de pe radar. Huh? Tanti Patty nu s-a interesat să afle cum funcționează un radar?
Și îmi pare rău, dar Gal Gadot (Justice League), nu trebuie pusă să facă scene emoționante, că este mai aridă ca un cactus în deșert. Las-o să dea cu biciul și cu pumnul, că aici nu este nevoie de multă actorie.
În final, Wonder Woman 1984 suferă din cauza unui scenariu sub mediocru, plin de plictiseală și predici învinovățitoare aruncate spre spectator, cu prea puțină acțiune pentru a compensa, și aia banală și slab realizată tehnic, și cu niște personaje negative de două parale deloc amenințătoare, ca atare, deși mă doare inima, că tare mi-a plăcut primul Wonder Woman, arunc cu 4 nucleare spre acest Wonder Woman 1984.
Un sfat prietenesc pentru WB, n-o mai lăsați pe Patty Jenkins să scrie, cel puțin nu în acest univers DC, că habar n-are cum să compună un scenariu de superhero movie.
(2 / 5)