Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nici nu știu la ce categorie să bag Wonder. Dramă? Film de familie?
Mai degrabă îl văd ca un film care te inspiră prin povestea personajului principal, Auggie Pullman, un copil născut cu malformații grave care abia după câteva zeci de operații se apropie cât de cât de normalitate, dacă mai știm ce înseamnă cu adevărat normalitatea în zilele noastre.
Și după ani întregi în care a fost ascuns de lume și școlit acasă, Auggie (Jacob Tremblay) este trimis la școală pentru prima oară în viața lui pentru a începe clasa a cincea.
Vă dați seama cam care este reacția celor mici când îl văd pe Auggie, și de aici începe și drama micuțului nostru personaj care trebuie să îndure zilnic batjocura și umilința la care este supus de alți copii insensibili la condiția sa, că doar asta fac copiii.
Însă nu acesta este punctul central al filmului Wonder, care nu se concentrează exclusiv pe Auggie, ci arată cum un singur moment afectează viața multor oameni, pentru că vedem și alte puncte de vedere, povestea din Wonder este adesea spusă din perspectiva altor personaje apropiate de Auggie și a căror viață a fost schimbată de apariția acestuia, uneori în bine, alteori în rău.
Astfel, facem cunoștință cu părinții acestuia, Julia Roberts și Owen Wilson, care au făcut sacrificii enorme în numele lui Auggie (deși niciun sacrificiu nu este prea mare pentru sănătatea copilului tău) sau cu sora lui, care, deși își iubește cu nesaț frățiorul, se simte neglijată, și pe bună dreptate, de familie, care nu prea o mai bagă în seamă.
Intră în scenă și persoane din afara familiei, cum ar fi Miranda, prietena sorei lui Auggie, care îl simpatizează maxim pe Auggie și îl consideră frățiorul ei sau Jack, coleg de școală care se apropie de Auggie, chiar dacă este luat în bâză de alți copii cruzi, atât în gândire, cât și în comportament, și el, la rândul lui, fiind considerat un paria al societății de către cei mici, dar din alte cauze, nu fizice, ci financiare.
Wonder este o poveste emoționantă, pe alocuri dramatică, din când în când și amuzantă, numai bună de văzut în familie ca un memento asupra faptului că trebuie să vedem dincolo de ambalajul denumit corp și să pătrundem în esența omului, ce are în suflet și în cap, pentru că doar asta contează, cu chipul te naști, dar caracterul ți-l formezi.
Filmul este direct, fără contorsiuni inutile ale scenariului, pur și simplu îl urmăm pe Auggie pe parcursul unui an care-i schimbă pe toți, nu doar pe Auggie.
Atât familia, cât și colegii și întreaga comunitate vor deveni uniți în compasiune de călătoria extraordinară la care se înhamă Auggie, căruia îi este imposibil să se amestece în mulțime atunci când a fost destinat să iasă în evidență.
Nu doar lumea exterioară trebuie să-și schimbe mentalitatea și să îl accepte pe Auggie ca pe o simplă persoană, la fel ca toți ceilalți, ci și Auggie trebuie să străbată acest drum, pentru că și el, la rândul lui, pune rapid etichete oamenilor, bazându-se tot pe elemente superficiale, așa cum aflăm încă dinainte de a începe efectiv școala.
Se strică un pic pe final Wonder, trecând în zona siropoasă, care, oxymoronic, sm-a acrit un pic, dar per total, este o poveste emoționantă despre călătoria pe care fiecare dintre noi trebuie să o parcurgem pentru a ne descoperi cu adevărat, de a căuta în adâncul sufletului și a înțelege, odată pentru totdeauna, că toți suntem oameni, că suntem una și aceeași ființă, chiar dacă suntem diferiți ca aspect sau categorie socială.
Jacob Tremblay încântă din nou cu un alt rol de senzație după Room, deși aici nu prea îl recunoaștem sub tona de machiaj dar transmite atâta tristețe și suferință interioară prin ochii triști, încât îți rupe inima-n bucățele.
Un alt rol care m-a impresionat este cel interpretat de Izabela Vidovic, care o joacă pe Via, sora lui Auggie, care suferă poate chiar mai mult decât Auggie, pentru că suferința ei este una tăcută și neștiută de nimeni, mai rău decât să fii permanent în centrul atenției este să fii dat uitării.
Morala filmului Wonder este una arhicunoscută, trebuie să lăsăm deoparte nimicurile vieții, să îngropăm superficialul, să ne acceptăm unii pe alții, indiferent de înfățișare sau condiție materială, tot ce contează sunt gândurile și sentimentele pe care le nutrim, ele sunt cele care fac bucata asta de carne cu formă umană să devină cu adevărat om.
Wonder este o poveste de viață plină de povețe care ar trebui urmărită de multă lume în speranța că va schimba mentalitatea învechită a multora, sincer, pe mine filmul m-a topit pe plan emoțional, așa că îi dau un 9.
(4,5 / 5)
