Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
You should have left lovește din greu piața imobiliară, fiind un alt film care are un prim plan o casă ciudată.
Măcar aici este vorba doar de o singură casă, nu de un cartier întreg ca în Vivarium.
Povestea are multe similitudini cu Vivarium, sau invers, că You should have left este adaptat după un roman de succes cu evidentele modificări de rigoare.
În film joacă Șunculiță Kevin, pardon, Kevin Bacon, în rolul unui bancher bogătan ce nu pare că mai are țigla originală pe acoperiș pentu că trezește în spectator un sentiment ciudat, de ceva nelalocul lui.
Domnul Theo, bancherul, și-a tras o nevasta mult mai tânără decât el, aspect de care se leagă și scenariul pe la început de film. Nevasta este actriță (Amanda Seyfried) și după o scenă ce aducea mai mult a pornache filmată de față cu soțiorul gelos, cei doi decid că este timpul pentru o vacanță înainte de următoarea ei deplasare pentru un alt film.
Așa că se hotărăsc să închirieze ditamai căsoaia într-un loc pustiu, iar construcția să mor de nu este aceeași din The invisibile man. Deh, ambele filme sunt produse de BlumHouse, deci au făcut economie la decoruri.
Ah, să nu uit, au și o fetișcană drăguță, un liant puternic într-o relație ce nu pare tocmai pe roze.
Și se mută temporar personajele noastre în casa asta ce nu pare a avea sfârșit și o anume chestie maronie lovește ventilatorul, împroșcând cu inexplicabil în toate direcțiile.
Avem iar parte de personaje cam handicapate mintal (am, n-am voie, să scriu asta, mi se rupe-n tastatură) pentru că nu li aprind deloc beculețele când ditamai casa este un chilipir și, mai ales, când camerele sunt fără număr, dar ei consideră că este mișto și că nu-i nimic în neregulă.
You should have left intră în categoria filmelor mindfuck pentru că scenariul este îmbârligat, plin de mister impenetrabil și psihologie profundă încât te lasă-n beznă mai tot timpul.
Acțiunea curge lent, construcția poveștii este complicată și complexă și nu știi cum să analizezi întâmplările ce se petrec în filmul lansat pe Amazon.
Fiind o producție BlumHouse se bazează pe eternele jumpscares și acest lucru m-a enervat la culme pentru că filmul ar fi fost eficient pe partea de sperieturi fără să mă facă să tresar artificial cu nelipsitele zgomote puternice în momente bine plantate. Ceea ce vedeam era suficient să-mi bage sfredelul în dorsal și să strâng tare din porțile bucifere, dar prezența bubuiturilor a stricat complet scenele tensionate și lugubre, reducându-le la nivelul de gunoi cinematografic în care tot scormone scenariștii sterili în căutare de idei blegite.
Fără să intru prea mult în detaliile poveștii, ceva amenințător perturbă bunăstarea familiei și casa devine una diabolică și care ascunde multe secrete.
You should have left pornește intrigant, m-a captivat rapid prin elementele misterioase pe care le aruncă pe masă, dar la un moment ceva se rupe în film și devine un amalgam de genuri, ba este horror clasic, ba se vrea a fi psihologic gânditor, uneori se joacă un pic cu distorsiuni temporale, dar produsul final este dezamăgitor.
Și scriu asta mai ales ca urmare a faptului că enigma care planează asupra întregii povești se dă de gol destul de rapid, cam pe la jumătatea filmului când m-a lovit revelația și mi-am zis: „Aha, deci asta era. Meh. Și acum de ce nu se termină filmul?‟
Are multe elemente comune cu Vivarium (are până și același nenorocit de tablou cu casa în casă) și din cauza asta filmul mi s-a părut destul de familiar, folosindu-se de aceleași tertipuri chiar dacă ideile de bază nu-s chiar la fel, realizările sunt asemănătoare.
Filmul lasă multe chestii neelucidate, chiar dacă te prinzi de șmecherie, unele elemente nu se leagă, nu își au locul în poveste, parcă nu se pupă și sunt lipsite de logică. Acum adevărul este că scenaristul este David Koepp (care a și regizat filmul) care a scris printre altele Indiana Jones and the kingdom of the crystal skull, Inferno sau The mummy. Dar trebuie să fiu echidistant și să menționez și alte scenarii, de data asta bune, precum Jurassic Park, Mission impossible, Panic room, Stir of echoes sau Secret window. Filmul de față împrumută elemente din ultimele 2 titluri menționate dar, din păcate, cade în categoria filmelor proaste semnate de acesta.
În concluzie, You should have left este o ciorbă conglomerată, congestionată, aglomerată, care se răcește repede și nu are niciun gust pentru că folosește ingrediente care arată bine, dar sunt cam expirate.
Ideea este excelentă, generatoare de frisoane, dar nu este bine pusă în practică pe ecrane, nu am citit cartea, dar cu siguranță acolo povestea este mai eficientă.
Aici, sub formă de film, nu trece, pentru mine, de un 5 deși avea extrem de mult potențial.
Dacă mai bagă ăștia un film cu vreo casă stranie, ne mutăm cu toții la cort.
(2,5 / 5)
Trailer:
