Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
1966
În acest an marele câștigător a fost A man for all seasons, cu 6 statuete, un film despre care, spre rușinea mea, nu auzisem până acum.
🎬 A man for all seasons – Premisă
Mergem la curtea regelui Henry VIII unde este vânzoleală mare.
Nu, nu este rost de vreun război, nu se perindă inamicii pe acolo, ci se vântură regele prin baldachinele diverse amante.
Cum soția este stearpă ca bolovanu-n deșert, Henry vrea să o părăsească și să o ia de nevastă pe Anne Boleyn.
Numai că biserica i se pune contra.
Și nu doar ea, ci și sir Thomas More (Paul Scofield), un celebru politician al acelor vremuri, care nu cedează presiunilor de a-l recunoaște pe Henry VIII drept capul Bisericii Angliei și, implicit, separarea de Vatican.
💭 A man for all seasons – Comentariu🍿
Când am aflat premisa, că-i cu trăncăneală medievală pe un subiect care nu promitea cine știe ce scântei, m-am pregătit pentru o plictiseală căscătoare de guri.
Însă A man for all seasons, chiar dacă pornește așa cum mă așteptam, pe parcurs a început să crească în interes și asta datorită personajului Thomas More.
Unul de-a dreptul fascinant prin modul în care a ținut cu dinții de moralitatea în care credea și de verticalitatea sa, care nu a renunțat la perceptele sale și care și-a susținut în permanență ideea lui de etică și onoare.
Urmărind A man for all seasons mi-am dat seama cât de actual este, chiar dacă acțiunea are loc în urmă cu jumătate de secol.
Nu s-a schimbat nimic la nivel politic, aceleași șopârle trufașe și cu ochii pe propriile interese sunt și acum, ca și atunci, singura diferență este reprezentată doar de costume.
În rest, se merge pe principiul: Vreau să-mi fie mie bine, ceilalți ducă-se pe pustii.
Și pentru asta sunt folosite cele mai abjecte metode, cele mai nenorocite trădări și cele mai mincinoase judecăți.
Totul pentru atingerea scopului egoist, indiferent de repercusiunile tragice avute asupra celorlalți.
Ce să mai, nu mai rămâne nimic de vândut diavolului pentru că șerpii ăștia slinoși nu au suflet.
Filmul este unul extrem de inteligent prin replicile livrate de Thomas More.
Emană o cultură extraordinară, dar și o cunoaștere la perfecție a legislației de atunci, știind ce să spună și cât să spună fără a se incrimina, dar suficient cât să-și facă auzită părerea contrară.
Nu intru mai adânc în amănunte, în caz că vreți să fiți surprinși de deznodământul acestei povești, dar nu este prea greu să-i anticipați finalitatea.
Asta pentru că și azi și dintotdeauna avem exemple în acest sens care ne demonstrează că nu ne vom schimba în veci.
Dorința de a-mi fi bine în detrimentul bunăstării generale va prevala în perpetuitate pentru că se pare că nu putem scăpa de acest defect genetic decât în rare momente.
Paul Scofield este magistral în rolul lui Thomas More, chiar dacă pe la început nu înțelegeam care-i treaba cu el.
Dar în a doua jumătate a filmului își dă drumul cu totul și actul final este unul care m-a hipnotizat prin modul în care ține piept acuzatorilor.
Unii care se bâlbâie încercând să-i inventeze vinovății și trădări, în timp ce More, cu un calm imperturbabil, le dădea peste nas în cel mai elegant, elocvent și erudit mod cu putință, decapitând fără milă falsele lor acuzații.
Filmul arată extraordinar la nivel vizual, cadrele prezintă o natură care mustește a culoare.
În ciuda faptului că pelicula se apropie de 60 de ani arată mult mai bine decât producțiile de azi suprasaturate de CGI și filtre care elimină realismul din imagini.
De costume nu mai are rost să pomenesc, având în vedere perioada în care are loc acțiunea, era clar că ecranul va fi invadat de o vestimentație sofisticată și laborioasă care contribuie la adâncirea aurei de nobiliar care luminează filmul.
De remarcat prezența lui Orson Welles (Citizen Kane) într-un rol secundar, aproape de nerecunoscut.
🏆 A man for all seasons – Verdict👍 sau 👎?
Producția de față, adaptată după o piesă scrisă de Robert Bolt, ne demonstrează că facerea de bine este fu…concepție de mumă.
Și, un pic jucăuș, de la femei și biserică se trag toate belele umanității.
Amu` să fiu un pic ofensator conform cutumelor contemporane, ce fraieri și ăștia că în 1966, înapoiații de ei, au distribuit-o pe Vanessa Redgrave (Deep impact), o britanică albă ca laptele, în rolul lui Anne Boleyn, o regină la fel de albă.
Rușine să le fie, trebuia să fie una neagră precum cărbunele, așa cum avem exemplul din zilele noastre, că este musai cu diversitate chiar și acolo unde istoric nu există.
Hai că revin de drumul pietruit după ce am bătut un pic câmpii și mai scriu despre A man for all seasons că este o lecție despre spiritul imuabil al dreptății și moralității care rezidă într-un om cu o coloană vertebrală care lipsește multora.
Poate că n-o fi fost atât de pur în gândire și acțiuni precum este creionat în acest film, dar Thomas More are alura unui sfânt, unuia adevărat, nu degeaba a fost canonizat la 400 de ani de la moarte.
Nu mă așteptam să mă captiveze atât de mult acest film, dar Paul Scofield este fermecător în rolul său, în timp ce subiectul este unul veșnic, tocmai de asta voi face pe bunul samaritean și voi achita 9 penny barcagiului.
(4,5 / 5)
