Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4 / 5)
Don`t breathe iese la interval cu o poveste a cărei acțiune se desfășoară în cea mai mare parte într-un spațiu restrâns, deci nerecomandat claustrofobilor. Cam 90% din film are loc într-o casă, deci ieftineală de film. Hoo, nu dați în marșarier, ieftineala aici nu are conotație peiorativă (și acum mă doare capul unde m-a lovit dicționarul), ci e de bine, mult bine.
Bun, povestea pleacă la drum cu trei găinari destul de adolescentini, rupți în cur de săraci care nu se sinchisesc cu munca, bleah, e nașpa, că trebuie să muncești, ci se ocupă cu furtișaguri mărunte de prin casele vecinilor în speranța că vor strânge destul cașcaval să se tireze din orașul lor natal și să își facă un rost pe alte meleaguri.
Cum regulile impuse în cazul furturilor comise, și anume, fără șutit de bani și fără ciordeală mai valoroasă de 10.000 dolari ca să nu înfunde pârnaia ani grei, nu le procură cine știe ce avuție, primesc un pont pentru un jaf final care le-ar aduce visata retragere la plajă.
Ținta vizată este un veteran de război, un prim semn că lucrurile vor merge nasol, dar care este și orb (un lucru tare îmbucurător pentru ceata lui papuc).
Numai că odată intrați în casa moșului orbete situația se schimbă brusc în favoarea lui, nu este deloc neajutorat iar când luminile se sting, ca să parafrazez filmul, în ținutul întunericului orbul domnește și se dezlănțuie teroarea.
Vânatul devine vânător și tu nu mai știi cu cine să ții, cu moșul a cărui intimitate este violată sau cu hoții care devin pradă abilităților de războinic ale boșorogului.
Deși este promovat ca un film horror, nu este nici pe departe așa ceva, este un thriller ca la carte, plin de momente tensionate și de răsturnări care previzibile, care te iau prin surprindere mai rău ca un Iohannis care toarnă 100 de cuvinte pe minut.
Ciumpalacii ăștia trei sunt amatori vai mama lor, sunt la fel de silențioși precum decolarea unui Boening, au impresia că dacă moșul este orb înseamnă că stă prost și cu auzul, fac atâta zgomot încât ar trezi și morții.
Evident că în mijlocul acțiunii se trezesc cu moșul chiaun de somn, orbecăind mai mult la mișto prin casă, ca să pară invalid și îi ia prin surprindere, tăbărând pe ei ca musca la lapte.
Începe o joacă de-a șoarecii și pisica într-o casă baricadată din care cu greu găsești scăpare, iar când se sting și luminile, deja teroarea de pe fețele hoților ageamii atinge paroxismul.
Filmul te transpune în acțiune, te aruncă direct în mijlocul dramei, simți că răsuflarea ta îi va de gol pe amărâții ăia vânați de moșul cel plin de vână astfel încât toată sala (mă rog, ăia 10 care eram la film) își ținea respirația în anumite momente, neîndrăznind să scoată vreun zgomot.
Am avut parte de cea mai liniștită audiență (mă rog, cea de la Sausage party nu se pune, că era formată din mine), sucul nu mai sfârâia, popcornul nu mai pocnea, cocalarul nu mai pokemonea, atât de mult s-a impregnat teroarea din film în mințile privitorilor.
De aplaudat filmul pentru atmosfera terifiantă creată prin modul de filmare și prin jocul de lumini și întuneric în care nu mai contează vorbele, și așa cam puțintele, ci expresia fețelor actorilor era cea care contribuia la tensiune, reușesc cu mult succes să transmită teroare prin orbecăiala inutilă prin întuneric într-un spațiu necunoscut lor, urmăriți fără încetare de o felină care-și cunoaște fiecare cotlon al vizuinii și care se mișcă de parca ar fi o fantomă.
Desigur, nu totul este lapte și miere, are și câteva momente în care rămâi cu unghia adânc înfiptă în scalp ca urmare a scărpinării profunde provocate de anumite secvențe lipsite de logică și a unor acțiuni stupide luate de personaje în momente cheie, nu dau spoilere, dar una mi s-a părut chiar cretină, care a stricat cam mult din farmecul filmului.
Pe măsură ce acțiunea înaintează, descoperim încetul cu încetul că nu totul este ceea ce pare, că moșul ascunde anumite secrete terifiante, că nu este chiar victima inocentă de la început și balanța se cam răstoarnă pentru că avem de-a face numai cu personaje negative odată ce aflăm adevărul poveștii moșului fără nume.
Nici aici nu scap de erorile stupide de continuitate, băi nene, dacă nu ești în stare să-i dai actorului același element de îmbrăcăminte cu aceeași pată de sânge, atunci nu îl mai umple de borș ca apoi să îi cureți ca prin magie tricoul. E atât de greu ca o pată de sânge să rămână la locul ei pentru câteva zeci de minute?
Dar una peste alta, Don`t breathe este un thriller extrem de eficient în a te menține cu sfincterul încordat pe aproape tot parcursul filmului și la final rămâi cu o teamă de întuneric și o dorință de a vedea și o continuare pentru că filmul așa lasă impresia, sper că ăsta nu e un spoiler.
Putea fi un film de nota 9, dar m-au zgândărit pe creier câteva erori ușor de eliminat, așa că îl retrogradez cu o treaptă, deci dacă mai știu matematică, ia nota 8.
Trailer:
