Fantastic beasts:  The crimes of Grindelwald

Fantastic beasts:  The crimes of Grindelwald

Fantastic beasts:  The crimes of Grindelwald continuă campania nemiloasă de a mulge până și ultima picătură de lapte stătut din ugerul denumit universul Harry Potter. Și încă nu a terminat.

Filmul se comportă cu mine, aici vorbesc doar despre experiența personală, de parcă aș mai fi ținut minte ceva din primul film din seria Bestiilor (review aici: https://nipemi.ro/fantastic-beasts-find/) și mă bombardează de la început cu fel și fel de nume și de personaje la care mă uitam ca boul la poarta deschisă, nemaiaducându-mi aminte mai nimic din prima parte.

După cum spune și titlul, acțiune se concentrează, sau așa ar trebui, pe nenea cel rău, Grindelwald care vrea, nici mai mult, nici mai puțin, să pună bocancul în gura non-magilor, adică pulimea obișnuită pentru care magie înseamnă să scoți o monedă din ureche, și să transforme planeta într-una în care magia să fie la putere.

Pentru asta are nevoie de Credence, ciudatul din prima parte. De ce are nevoie de el? Habar nu am, că nu am înțeles o iotă din scenariul îmbârligat al filmului.

Și este evident că singurul care-l poate opri pe Grindelwald este Newt, cel cu geamantanul plin de lighioane fantastice. Numai că Newt este consemnat la domiciliu, având pașaportul confiscat pentru năzbâtiile făcute dincolo de ocean și nu are voie să o taie din Londra, ceea ce este nasol pentru el pentru că Grindelwald se preumblă prin Paris.

Dar eroul nostru nu rezistă mult prin ceața britanică și o taie la Paris unde dă și peste Jacob (p-ăsta îl țineam minte) care, culmea, nu are memoria ștearsă. De ce? Bagă filmul o explicație, dar una din aia cusută cu ață invizibilă, răspunsul corect și cinstit este pentru că așa vrea scenariul (un pic enervat pe mine că pun atâtea întrebări iscoditoare).

Cu trupa reunită, că prin peisaj se împiedică și Quennie și Tina, Newt începe să se pună pe treabă și să rezolve misiunea încredințată cu limbă de viață de către Dumbledore.

Jur că nu am înțeles titlul filmului pentru că o mare parte din el nu este nici despre Bestiile fantastice (care apar așa, în plan secundar) și nici despre Grindelwald (care are și el două-trei scene doar pentru ca Johnny Depp să-și flexeze mustăcioara).

Scenariul este atât de subțire, atât de tras de păr și de lungit inutil încât dacă ar fi fost eliminate secvențele care nu au nicio legătură cu punctul central al poveștii, nu cred că filmul ar fi avut o durată mai lungă de 30 de minute.

Tot filmul este presărat cu niște fire narative nici măcar secundare, ci terțiare, care se abat atât de des de la firul principal încât la final nici nu mai știam la ce mă uit.

Apar și dispar personaje pe bandă rulantă, sunt bombardat cu fel și fel de denumiri care de care mai ciudate și mai greu de ținut minte, filmul mă împroașcă neîncetat în ochi cu noroi vizual, sperând să-mi distragă atenția de la faptul că acest al doilea film din serie este făcut doar pentru a face legătura între primul și al treilea. Este pur și simplu degeaba.

Crimes of Grindelwald, deși este plin de magie, îi lipsește fix acea magie intrinsecă, fermecătoare, pe care o aveau filmele cu Harry Potter. Aici mi se rupea fix în baghetă de personaje, pentru că acest film este interesat mai mult să ne bage pe gât cât mai multe trucuri de magie în loc să se concentreze pe personaje, pe dezvoltarea lor și pe înțelegerea motivelor care-i determină să producă din joben anumite decizii.

Nu, filmul preferă să transforme orice acțiune banală într-una magică, încât spusele lui Grindelwald, conform căruia doar celor speciali li se va dezvălui magia, își pierd sensul din moment ce jumătate din populație o arde-n magie inutilă, la fiecare pas, chiar și când se șterge la fund.

Plus de asta, nici acțiunea nu este cine știe ce, scenele sunt atât de încărcate de CGI, și unul destul de nereușit pe alocuri, încât nu prea mai înțelegi ce se întâmplă pe ecran pentru că, în mare parte, fazele alerte, care ar trebui să pompeze adrenalină, sunt mai mereu însoțite ba de-o ceață densă, ba de fumuri digitale care transformă totul într-o ciorbă pixelată greu de digerat.

Filmul este ca o încăpere atât de plină de draperii încât nu mai reușești să ajungi la fereastra ascunsă care-ți oferă o gură de aer proaspăt. Este atât de gol de conținut de parcă ai fi dat pe gât o ladă de bere fără alcool și tot ce ai reușit să faci este să bătătorești drumul la pisoar pentru că alt efect nu generează acest film, am simțit că l-am urmărit de pomană.

Mai bagă, că e la modă, și ceva chestii homosexuale prin film, că nah, este obligatoriu pentru a nu fi acuzat de discriminare. Nu uită și de fazele comice fără haz marca Jacob.

Ca bilă albă, efectele 3D sunt meseriașe în anumite secvențe, dar cam atât, în rest, Fantastic beats: The crimes of Grindelwald este doar un cârnat umplut cu carne procesată care poate că are la început un gust bun, dar nu este deloc sățios și nici bine nu face organismului.

Sau poate că nu eram în audiența principală a acestui univers magic, dar m-a dezamăgit foarte mult, se vede cu ochiul liber că acest film, ca și Jurassic world 2, a fost făcut doar pentru a trage linie între primul și al treilea.

Nu este un film chiar prost, ci este doar nejustificat, nu are o poveste de sine stătătoare și misiunea lui este să ne anunțe că mai avem de așteptat probabil 2 ani pentru un film cu adevărat bun.

Îi dau un 5, chiar dacă nici primul nu a fost cine știe, parcă a avut mai multă substanță.

 

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The mermaid

În 2016 Stephen Chow lua lumea pe nepregătite, mă rog China, cu filmul Mei ren …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.