Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Hopa, ce avem noi aici? O premieră, pentru că Flow este primul film leton pe care îl văd.
O să merg pe traducerea în engleză, că este mai ușor, titlul original fiind Straume.
🎬 Flow – Premisă 📖
Povestea ne inundă ecranul cu o pisică neagră ce încearcă să-și ducă traiul într-o pădure.
Ceva s-a întâmplat în lumea din această animație pentru că nu-i picior de om deși se simte prezența umanilor pentru că avem sculpturi cu pisici împrăștiate peste tot.
Cum se spune pe la noi, nu mai trag mâța de coadă, ideea este că un potop uriaș mătură pădurea și, probabil, toată planeta, iar pisica se trezește asaltată de apă din toate părțile.
În aventura ei de a găsi pământ uscat pe care să pună lăbuțele se întâlnește cu diverse alte animale, un câine jucăuș, un lemur strângător, un capibara leneș și o păsare, nu știu ce specie este, autoritară.
💭 Flow – Comentariu 🍿
Nu vreau să vă am pe conștiință, așa că din start menționez două lucruri.
Prima la mână, filmul nu are dialoguri pentru că animalele sunt necuvântătoare, nu primesc darul magic al vorbirii.
Și a doua la mână, animația este extrem de rudimentară ca stil de realizare, arată mai degrabă ca scene din jocuri video de acum două decenii sau ca un video demonstrativ.
Alegere artistică voită sau limitări bugetare? Nu aș ști să vă zic, însă nu am fost deranjat deloc de acest aspect.
În schimb, m-au enervat alte erori, cum ar fi lipsa efectului interacțiunii pisicii cu mediul înconjurător.
Calcă pe iarbă, nu se întâmplă nimic, firele nu sunt deranjate, se urcă pe pat, la fel, nici măcar o urmă de șifonare, intră în apă, iese deja zvântată.
Înțeleg vizualul sărăcăcios, dar nu și neglijența în animație, astfel de detalii contează.
Măcar au reușit să creeze cum trebuie umbra animalelor, iar mișcările sunt fluente, de unde și o senzație bizară pentru că vedeam creaturi ce păreau nefinisate, dar ce se mișcau natural.
În schimb, povestea este una cu tâlc, nici nu-s sigur că personajele sunt animale în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă reprezentări ale diferitelor tipologii umane.
Totuși, dă-o naibii de pasăre, că are creierul cât un grăunte, chiar să fie atât de inteligentă încât să se prindă care-i scopul unei cârme la barcă și să o și folosească?
Dacă dau la o parte tenta subtilă de antropomorfizare a creaturilor, ele se comportă așa cum ne-am aștepta într-o asemenea situație.
Mai ales pisica dă dovadă de reacții realiste ori de câte ori este pusă într-o ipostază stranie sau care îi alertează simțurile.
Așa aflăm și noi de ce spune despre ea că are nouă vieți.
În mare parte, animația constă într-o înșiruire de zbateri aparent futile ale animalelor de a o scoate la capăt cu situația inedită și periculoasă în care se regăsesc.
Și nu ar fi pentru prima oară pentru că există dovezi la tot pasul că este ceva în neregulă cu planeta, inundațiile gigantice fiind repetitive.
Oare s-a întâmplat vreo nefăcută cu Luna și s-a dereglat gravitația sau Terra își trăiește ultimele momente înainte de a se transforma în praf de stele?
Aventura prin care trec creaturile care, în mod normal, n-ar avea de ce să fie laolaltă în această configurație neverosimilă, este una plină de primejdii de tot felul.
Este evident că apa le devine cel mai mare dușman, tăindu-le contactul cu solul, dar și cu hrana, așa că nevoia le învață să se ajute reciproc.
Și când zic apă, nu exagerez, vârfurile munților devin subit câmpii, iar ce a fost la nivelul mării este acum fundul ei de zici că eram în potopul lui Noe. Să fie vreo legătură cu potopul biblic?
Chiar dacă nu se rostește un cuvânt pe tot parcursul animației și tot ce am văzut a fost un amalgam de specii diferite, filmul este emoționant.
Există atât momente tragice care necesită șervețele pentru ștergerea lacrimilor, cât și scene înălțătoare care-ți umplu sufletul de bucurie.
Este și pentru copii, că ei vor percuta la năzbâtiile caraghioase la care se dedau animăluțele năzdrăvane special alese să nu fie unele nesuferite sau amenințătoare.
Este și pentru adulți pentru că abordează niște teme sumbre care au șanse bune să-ți înece corăbiile prin implicațiile lor deloc fericite.
🏆 Flow – Verdict 👍 sau 👎?
Pare o animație simplă, dar are un profund substrat metaforic.
Acum că am mai mestecat la simbolistica ei, sunt absolut convins că nu-i despre animale, ci despre oameni, iar mesajele transmise sunt unele cu trimiteri înspre unitate.
Ce-i drept, nu prea sunt de acord, dacă am interpretat bine, că trebuie să lăsăm deoparte disensiunile DOAR când suntem la ananghie.
Pare-se că ne aducem aminte că suntem oameni între oameni doar când avem nevoie de ajutor, că în rest îi vedem pe cei din jur fie ca pe niște prădători, fie ca pe pradă, nicidecum ca pe semeni.
Hm, cumva mi-am imaginat prea multe comentarii sociale în animație?
Oare să fie una atât de simplistă, lipsită de subtilitățile alegorice inserate în firul narativ pe care mi le-am închipuit din dorința de a da logică scenelor pe care le vedeam?
Sau am dibuit-o cum trebuie și este o fabulă amară cu mult tâlc?
Una peste alta, este un film animat bun care se duce mai mult spre experimental decât comercial ce poate fi urmărit fără probleme odată ce faci pace cu stilul neortodox.
Aici contează exclusiv povestea care te și întristează, dar îți și dă o rază de speranță că putem fi mai buni.
De aceea am să-i pun în coș 8 oglinzi, că-s la mare căutare, și vă recomand, de fapt, vă ordon să rămâneți și după genericul de final.
De ce? Pentru că există o secvență care vă va schimba percepția despre deznodământ.
(4 / 5)
