Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
1958
Dau peste un alt film musical care a dat cu jula la Oscar, luând 9 statuete. El se numește Gigi. Și atât.
🎬 Gigi – Premisă
Parlez-vous français?
Dacă răspunsul este nu, atunci trebuie să o învățați pentru că Gigi ne duce în Franța, la Paris.
Bine, filmul este într-o engleză cu accent francez, deci ați scăpat de lecții.
Este începutul secolului XX și Gigi (Leslie Caron) este o adolescentă cam sărăcuță, cu o mamă ce pare sărită de pe fix, dar cu o bunică grijulie și o mătușă bogătană.
Apropo de avuți, Gaston (Louis Jourdan) este fantele acestui film, un băiat de bani gata, cu gologani mulți, prea mulți, care își tot caută o iubită pe post de nevastă.
Dar nu găsește pe nimeni care să îi fie pe plac.
Mno, amu` nu trebuie să fii Einstein să îți dai seama care este gaura din dodoașca acestui film, că este destul de evidentă.
💭 Gigi – Comentariu
Filmul de față a fost pentru mine o combinație letală care „m-a sinucis‟ din start.
Musical și poveste perimată din punct de vedere uman.
Sau poate s-a pervertit lumea, recte eu, atât de mult încât am ajuns să interpretăm aiurea ceva ce poate la geneză este complet nevinovat.
Dar filmul începe cu un bătrânel (Maurice Chevalier) care ne spune că lui îi place să colecționeze chestii tinere.
Trece prin fața lui o doamnă în vârstă, moșul se uită șmecherește la noi și ne aruncă replica: „Ehe, cu mult mai tinere‟.
Și apoi începe să cânte: „Mulțumesc raiului pentru fetițele de 5-7 ani‟.
Înțeleg că atunci nu avea conotații (adică sper că n-avea) perverse cântecul, dar chiar și așa, WTF??
Dar și fără măciuca asta muzicală dată-n start de film, Gigi tot o prosteală superficială ar fi rămas.
Asta deoarece se vrea un fel de reinterpretare a Cenușăresei, dar cu personajele strâmbate de tot.
Ea este o tânără inocentă, care vrea să se bucure de viață, dar hoaștele din viața ei se screm să o transforme într-un bibelou de porțelan, în materiale de soție trofeu.
O învață tot felul de rahaturi aristocrate, cum să se scarpine cu deștu-n fund la un unghi de 45 de grade, cum să bage botu-n păsărică în mod corespunzător (adică o pasăre gătită, dar mai mică) și alte asemenea reguli de bune maniere.
El este Făt Frumos la pungă gros care se tot miră de ce nu pică muierile la picioarele lui chiar dacă le îngroapă în cadouri scumpe.
Că dacă le lipește banu-n frunte, ar trebui să cadă textila instantaneu. Cel puțin așa gândește.
Tot el se comportă ca un râzgâiat nesuferit care face excese de fast, cumpărând câte o operă întreagă să-i cânte o manea la ureche.
Și apoi tot el se vaită că s-a săturat de atâta huzur, că i s-a aplecat de caviar, mai vrea și o varză călită, dar apoi dă rapid o fugă la Monte Carlo pentru că poate.
Băi nene, nu credeam că pot să fiu martorul unor asemenea scene infecte.
Nu mai contează că dau spoilere, dar cum să te lauzi că ai reușit să faci o femeie să încerce să se sinucidă (de 2 ori) că te-ai despărțit de ea? Cum?
Jur că n-am înțeles ce vrea să transmită filmul.
Dacă a vrut să evidențieze că femeile în sfârșit se emancipează și că nu mai pică în plasa holteilor bogătani, atunci și-a ratat scopul pentru că la final fix asta se întâmplă.
Dacă a dorit să scoată în evidență comportamentul bovin al bărbaților care tratează femeile ca pe niște trofee personale, atunci și aici a dat chix, tot cu punctul culminant.
M-a băgat într-o confuzie totală.
Plus de asta, vorba unuia dintre cântece: „It`s a bore‟.
Două ore de sporovăială simandicoasă și piese seci și doar semicântate care m-au plictisit teribil pentru că nu se întâmplă nimic cu substanță, nimic din care să tragi niște povețe zdravene.
Și tehnic este prost deoarece scenele sunt slab îmbinate.
Nu știu pe ce criterii a luat Oscaruri pentru editare și cinematografie deoarece „cusăturile‟ scenelor sunt extrem de evidente.
Apar schimbări bruște de paletă coloristică și luminozitate care denotă amatorism.
🏆 Gigi – Verdict
Știu că nu este corect pentru Gigi să-l cataloghez conform criteriilor anului 2023, dar n-am ce face, nu am cum să-i aplic o părere retroactivă.
Filmul este jignitor și plin de măscări intelectuale și n-am putut să-l percep altfel.
Ar fi trebuit să îl văd în momentul lansării pentru a avea altă opinie despre el, dar nu s-a putut din motive evidente de lipsă de existență.
Dar chiar și așa, cum or fi considerat acum aproape 7 decenii că așa ceva merită să fie premiat? Ba chiar cu 9 Oscaruri?
Într-un an în care au fost lansate filme ca Vertigo, Cat on a hot tin roof, The old man and the sea și Touch of evil?
Au mai fost filme musical premiate care nu mi-au plăcut, dar ăsta a luat cireașa de pe tort cu un scenariu ofensiv. Sau care ar fi trebuit să fie așa, indiferent de perioadă.
Deci încă din perioada incipientă premiile astea erau date pe alte criterii, nu pe cele calitative, că oricât de subiectiv ai fi nu poți să spui că ăsta este mai meritoriu decât Vertigo.
Și uitați și contradicție, că tot am pomenit de Vertigo, film fără Oscar dar care este pe locul 9 în Top AFI 100 cele mai consacrate filme americane. Și unde-i Gigi, cu ale sale 9 Oscaruri? Pe nicăieri, atât de „bun‟ a fost.
După 30 de ceremonii Oscar, Gigi este filmul care mi-a displăcut cel mai mult, abia pot să-i cumpăr 3 caramele.
(1,5 / 5)
Vertigo a inceput sa fie apreciat la justa valoare un pic mai tarziu. Cu multe filme s-a intamplat asa. Cred ca la fel se va intampla si cu Babylon, care acum nu e deloc apreciat, mai ales in SUA. Time will tell.
P.S.: Cred ca ai vrut sa scrii ofensator, nu ofensiv.
Tot nu imi vine a crede, pur si simplu nu pot sa concep ca Gigi a fost considerat demn de atatea Oscaruri in detrimentul unor pelicule care sunt multe peste.
Le-o fi placut cantecul cu fetite.