Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Să băgăm nişte poker cu Molly`s game, să ne dregem după Anul Nou.
Filmul, bazat pe fapte reale, detaliază o parte din viaţa personajului principal, Molly Bloom, interpretată de Jessica Chastain.
Cine este această Molly Bloom şi de ce ar trebui să ne intereseze un film făcut după viaţa ei?
Asta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o când am dat banii pe bilet.
Hai să vedem cine e cucoana asta de merită film.
Începem aievea, în mijlocul vieţii ei, când este pe punctul de a porni în calificările pentru Olimpiada de iarnă în proba de movile. De aici toată viaţa i se dă peste cap, pentru că suferă o accidentare teribilă dar care o lasă în viaţă, altfel nu am fi avut filmul de faţă.
Obligată să se retragă inoportun, Molly, care nu este ultima proastă de pe lume, cu o minte brici, face ce face şi ajunge în lumea poker-ului, mai întâi ca simplă băgătoare de seamă şi aspiratoare de bacşişuri, ulterior ca organizatoare de jocuri de poker, ilegale, bineînţeles.
Cam asta este povestea pe scurt din Molly`s game, evident că fără niscai FBI şi procese şi scandal uriaş nu se putea, dar pe astea vă las să le descoperiţi singuri, dacă doriţi să urmăriţi pelicula.
Regia îi aparţine lui Aaron Sorkin, care este şi scenarist, alături de, aţi ghicit, Molly Bloom. Dacă numele lui vă sună cunoscut, atunci nu vi s-a stricat memoria, este pe mare felie când vine vorba de astfel de poveşti, el fiind scenaristul unor filme precum The social network sau Steve Jobs, deci tot filme bazate pe fapte reale.
Nu vă imaginaţi că în tot filmul o ard băieţii în partide impresionante de poker, nici pe departe, poker-ul este doar un element secundar al filmului, în prim-plan avem povestea foarte palpitantă a lui Molly, de la ascensiune la decădere şi iar ascensiune, şi aşa mai departe.
Prinsă cu mâţa-n sac, este nevoită să apeleze la serviciile unui avocat interpretat de Idris Elba care se cam scarpină-n cap neştiind de unde să o apuce pentru a o apăra pe tanti asta care nu se sinchiseşte să admită că le-a făcut pe toate.
Molly`s game este o dramă în care impresionează, aşa cum era de aşteptat, dialogul viu, pertinent şi permanent, rar am văzut film cu dialoguri la foc automat, de nici nu aveai timp să percutezi la ce s-a spus acum o secundă, că deja erai atacat de valuri de vorbe trase parcă din mitraliere.
Şi tocmai scenariul este cel care face din acest film unul interesant, pentru că subiectul, pe mine, nu mă pasionează, nici nu am priceput foarte mult din termenii specifici poker-ului, nu ştiu dacă este fidel realităţii din acest punct de vedere, dar nici nu a contat pentru mine asta.
Ce m-a captivat a fost povestea năbădăioasă a lui Molly care nu se lasă călcată în picioare de nimeni, plină de ambiţie, uneori soră cu prostia, care vrea neapărat să devină cineva cunoscut, nu contează domeniul, nu s-a putut cu schiul, atunci merge şi poker-ul, chiar dacă pe urmele sale vine cu tupeu FBI-ul.
Ce m-a dezumflat a fost modul de prezentare al poveştii, cu salturi frecvente în timp, că la un moment dat nici nu mai ştiam dacă imaginile de pe ecran aveau loc la momentul prezent sau erau în trecut, pentru că Molly arată la fel, fie în prezent, fie acum 12 ani sau în altă perioadă a timpului (mai puțin copilărie, că mergem și pe acolo pentru niște episoade cu tac-su).
Plus de asta, o mare parte din film este povestită de către Molly, ceea ce este o unealtă care arată delăsare pe alocuri, neştiind cum să prezinţi în mod atractiv anumite aspecte, atunci recurgi la acest şiretlic, pui pe cineva să povestească, lucru la care nu mă aşteptam de la Sorkin.
Personajele ni se perindă prin faţa ochilor cu o viteză uimitoare, nici nu ai timp să apuci să le înveţi numele, că şi dispar, lăsând loc altora. Poate acesta a şi fost scopul, pentru a ne arăta rapiditatea cu care viaţa personajului principal se desfăşura, fiind în permanentă mişcare, în continuă căutare de urcare pe o scară infinită a notorietăţii.
Cele mai delicioase momente mi s-au părut scenele în care Molly era în discuţii cu avocatul său, zone mai lente ale filmului, în care parcă ai timp să respiri şi să te delectezi cu talentul celor doi actori care sunt la înălţime.
Nu ştiu ce aş putea spune mai mult despre Molly`s game, a fost destul de interesant, chiar dacă nu mi se zbârlește părul de emoție când aud de poker, ca puncte tari aş evidenţia scenariul forţă al lui Sorkin, interpretările beton ale celor două personaje centrale ale peliculei, iar ca puncte slabe, editarea cam haotică a filmului (se vede că Sorkin este la debutul lui ca regizor), rapiditatea dialogului şi porţiunea de film povestită.
Per total Molly`s game mi s-a părut un film de nota 7 care probabil va fi mai mult pe placul celor care au ca hobby poker-ul.
(3,5 / 5)
Trailer:
