Project Silence este un film sud-coreean pe care îl pot include lejer în genul horror.
🎬 Project Silence – Premisă 📖
Un tată grijuliu, Cha Jeong won, jucat de Lee Sun-kyun (Parasite) care s-a sinucis în decembrie 2023, trebuie să aibă grijă de fata lui.
Nevoit să-și vândă casa pentru a o trimite la studii în străinătate, se aburcă în mașină și hai la aeroport.
O ceață densă se pogoară asupra orașului și vizibilitatea se reduce drastic, mai ales pe un pod care devine locul desfășurării acțiunii din film.
Se produce un carambol în care mașinile se fac acordeon și haosul se instalează cu repeziciune.
Ah, oamenii nu sunt singuri pe acel pod, printre ei se preling și subiecții experimentului Project Silence care-l fac pe Cujo să pară un cățeluș drăgălaș.
💭 Project Silence – Comentariu 🍿
Povestea nu-i deloc complexă în ceea ce privește firul narativ principal că deja v-ați dat seama cam la ce se referă și cred că ați și amușinat cu ce film aduce.
Nu-i Busan, este Seoul.
Nu-i tren, este pod.
Nu-s zombi vitezomani, sunt câini modificați genetic.
Aș putea încheia aici comentariul pentru că dacă ați văzut Train to Busan ați cam văzut și acest film.
Însă nu pot să finalizez prematur cu trei cuvinte ca un repetent la limba română care nu-i în stare să scrie o compunere amărâtă.
Ce s-ar putea să deranjeze aici ar fi efectele speciale destul de puricoase cauzate de un buget modest.
Au dat chix filme americane cu bugete de 200 de milioane de dolari, așa că acesta cu doar 14 milioane nu-i de blamat.
Este și ambițios, vrea să facă prea multe din prea puțin, funcționând și ca „disaster movie‟, dar și ca un „creature feature‟.
Nu prea îmi place să folosesc romgleza, dar n-am ce face, așa sunt cunoscute aceste sub-genuri de filme.
Secvențele care redau dezmembrarea podului ce începe să se dezintegreze sub influența unor factori explozivi arată cât de cât acceptabil.
Dar bucata cu câinii ce răspund la comenzi preprogramate se prezintă ridicol, creaturile fiind butucănoase ca realizare digitală, dar recuperează ca grotesc amenințător.
Deși nu are un design cine știe ce diferit față de o potaie normală, rasa aleasă pentru a împrăștia teroare printre oameni are o prezență fizică terifiantă și reușește să imprime frică instantanee.
Unde mai pui că sunt și multe canine crescute special pentru a ucide la comandă și se ascund prin ceața densă, și asta este deja suficient ca teroarea să se cuibărească pavlovian în cotloanele sufletului.
Nu exagerează cu violența sângeroasă în sensul că animalele nu despică trupurile umane cu o ferocitate ieșită din comun astfel încât să coloreze totul în roșu.
Însă se înfruptă cu destule beregate pentru ca filmul să-și merite titulatura de producție de groază.
Acțiunea este prezentă la datorie, chiar nu mă așteptam să se petreacă atât de multe lucruri pe un simplu pod, așa că nu are cum să plictisească.
Dacă nu dă târcoale o javră militară, se clatină podul, dacă nu stă să pice construcția realizată parcă de o echipă de Dorei românești, se ceartă oamenii între ei din te miri ce motive stupide.
Ritmul este unul alert, fără timpi morți și filmul nici nu se lungește inutil, își dă obștescul sfârșit pe la 90 de minute.
Dincolo de aspectul horror, pelicula de față scoate în evidență și machiavelismul mârșav al politicienilor corupți (știu, este pleonasm) care dețin toate pârghiile necesare pentru a minți poporul.
În ciuda evidențelor de netăgăduit, ei tot reușesc să găsească explicații pentru anumite decizii astfel încât să-și mențină fațada nepătată prin manipularea maselor cu ajutorul mass-media.
🏆Project Silence – Verdict 👍 sau 👎
Nu trebuie să căutați reprezentații de gală în interpretările actoricești sau cine știe ce complicații scenaristice, povestea este una simplă și previzibilă.
Ba chiar unele aspecte n-au nicio logică și sunt inserate în poveste doar pentru a o direcționa spre destinația finală.
Dar n-am stat să rumeg prea mult la ele, că oricum nu mă interesau într-un asemenea film parcă la fix croit pe gustul meu.
Mi-a oferit momente palpitante, pline de tensiune, ceva bubuituri care-s feblețea mea cinefilă, bașca niscai scene emoționante fără de care nu ar fi tacâmul complet.
Nu-i vreo mare reușită în domeniu, arată și destul de rău pe alocuri, unele decizii n-au sens, dar mi-a satisfăcut pofta de carnagiu canin suficient cât să-i cumpăr 6 laptopuri.