
După o perioadă bună de timp (adică de la seria Lord of the rings) iată că mai apare un film fantasy bun, bașca unul după un celebru joc, Warcraft.
Eu unul, habar nu am cu ce se mănâncă acest univers, nu am jucat niciodată Warcraft, așa că totul a fost o noutate pentru mine.
Povestea e simplă în Warcraft, avem două universuri separate, unul al orcilor, Draenor, și unul al unui conglomerat de ființe care viețuiesc cumva în pace, oameni, gnomi, elfi și alte specii, adică Azeroth.
Numai că lumea orcilor e pe moarte, în scurt timp va deveni de nelocuit așa că Gul`Dan, căpetenia orcilor, e nevoit să apeleze la magia Fel pentru a deschide un portal către luxurioasa lume a Azerothului cu scopul de a o cotropi. Însă această magie cere un preț inestimabil, consumă vieți pentru a funcționa. Și cum în Draenor nu mai este energie, Gul`Dan trimite mai întâi un batalion de orci pentru a captura destui prizonieri umani cât să alimenteze portalul suficient timp pentru a trece prin el întreaga nație a orcilor.
Prin acest portal trece și Durotan, un orc care simte că este ceva în neregulă cu acest tip de magie, că ea este cauza tuturor necazurilor orcilor, precum și Garona, o corcitură, nici orc pur, dar nici om în totalitate, care e căzută în dizgrația ambelor specii.
Cei doi vor să-l detroneze pe Gul`Dan, fiind conștienți că dacă magia Fel va fi folosită în continuare, nu vor avea șanse la o viață tihnită pentru că indiferent de universul în care se vor stabili, va fi infectat de această magie distructivă și va muri. Așa că se văd nevoiți să se alieze cu pământenii, în speță regele Llane și ajutorul său de nădejde Lothar, cu scopul precis de a scăpa de Gul`Dan și a reinstaura pacea în Azeroth.
În ecuație mai intră și doi magi, Medivh, gardianul Azerothului, și Khadgar, un proaspăt învățăcel care deprinde tainele magiei.
Și în scurt timp se pornește un război în toată regulă între cele două tabere.
Nu știu cât de fidel este față de joc, cred că nici nu contează atât timp cât este bun, și filmul ăsta este foarte bun.
Încă de la început știi exact care e miza poveștii și cât de importantă este, antagonistul este conturat foarte bine, nu durează mult până ajungi să îl urăști cu toată ființa, se moare la greu, tocmai asta imprimă o gravitate scopului fiecărei tabere, simți că nu e joacă de copii, că totul este foarte serios, spre deosebire, de exemplu, de filmele cu supereroi, fie că-s Marvel, DC sau Fox, unde nimeni nu prea moare și nu prea ești implicat emoțional.
Aici ești vârât până în creștetul capului în acțiune, trăiești alături de eroi drama din care fac parte și necazurile la care sunt supuși din cauza lăcomiei exacerbate de putere pe care o manifesta antagonistul.
Acțiunea abundă, este la scară mare, așa cum te aștepți de la un asemenea film, cu lupte grandioase între combatanți cât vezi cu ochii, nu sunt timpi morți, tot timpul se întâmplă câte ceva, e o frenezie și un haos de nedescris. Asta nu e un lucru deloc rău, ba dimpotrivă, nu face decât să amplifice importanța luptei pe care o urmărești cu sufletul la gură.
Pe lângă asta avem parte și de lupte scurte, violente, brutale între personaje, bine, crude pe cât permite ratingul PG13, adică trebuie să îți imaginezi anumite secvențe pentru că nu ți le arată, auzi că sunt capete zdrobite, dar nu le arată în prim-plan, vezi că sare sânge, dar doar puțin, restul rămâne pe seama imaginației tale. Se putea cu un rating R să fie mai impresionantă violența, dar asta e, Hollywood-ul suferă de boala PG-13 pentru că aduce bani mai mulți.
CGI-ul este cam 90% de cea mai înaltă calitate, orcii sunt verosimili, foarte bine redați, până și picăturile de transpirație le vezi în toată splendoarea lor, efectele vrăjilor sunt de o frumusețe rar întâlnită, rămâi, ei bine, pur și simplu fermecat de ceea ce vezi pe ecran.
Pe unde dă chix ar fi celelalte vietăți, cum sunt gnomii, care arată foarte artificial, și chiar o parte din orci, cei din fundal, care nu au treabă cu acțiunea principală.
Actori prea cunoscuți nu sunt, merită amintit Toby Kebbell care o ia pe urmele lui Andy Serkis și se specializează în roluri care necesită motion-capture, el jucându-l pe Durotan. Restul sunt nume obscure sau care abia acum se afirmă, deci nu are rost să le înșir.
Regizorul Duncan Jones redă de o manieră excelentă cele două universuri, Draenorul decrepit și Azerothul înfloritor, secvențele de acțiune deși suferă de boala editărilor rapide, sunt prezentate de așa natură încât înțelegi foarte bine ce se întâmplă, parcă simți că ție îți este crăpată țeasta sau îți sunt zdrobite oasele când dau orcii cu barosul, atât de bune sunt și efectele sonore.
Ca puncte negative ar fi introducerea prea abruptă în acest univers vast, ca un nou-venit e cam greu să pricepi care e rostul fiecărui personaj, rămâi cu destule întrebări, m-a enervat un pic și lipsa de coeziune în ceea ce privește limbajul orcilor, ba o rupeau pe limba lor, ba pe engleză ca să mai economisească timp cu eliminarea traducerilor.
Plus de asta, ni se bagă pe gât dintr-o dată prea multe personaje, după 30 de minute de la terminarea filmului deja nu mai știam cum îi chema pe protagoniști, fiind și prea mulți, dar având și nume ciudate, greu de ținut minte.
În mod cert acesta e doar prima parte dintr-o potențială nouă franciză pentru că se termină abrupt și lasă multe fire epice în aer pentru câteva continuări pe care le aştept cu sufletul la gură.
Warcraft e un film de nota 8, care livrează ceea ce promite și care te lasă cu o dorință de și mai mult, nici nu am simțit când au zburat cele două ore și mi-a părut rău că am fost smuls din acest univers magic tocmai când începeam să îi deprind misterele.
Și la cum s-a terminat, promite continuări și mai bune, acesta e doar aperitivul, sper doar să aibă succesul necesar pentru a da un motiv întemeiat producătorilor să dea verde și altor filme pentru că până la urmă totul se rezumă la bani, dacă nu încasează suficient, degeaba se termină în coadă de pește, cu promisiuni de alte filme, că nu vom avea parte de continuarea poveștii atât de interesante.
PS. Să mor de îi mai înțeleg pe critici, o fi avut filmul câteva defecte, dar nu merită să fie distrus de critici în halul acesta.
Concluzia? Dă-i în mă-sa de critici, singura opinie care contează e a ta.
Trailer