Warlock 3: The end of innocence are un titlu potrivit, fiind sfârșitul trilogiei ce-l are în rol principal pe Warlock, un aghiotant al lui Lucifer trimis pe Pământ pentru a îndeplini diverse sarcini pentru Michiduță.
Subiectul central al filmului este Kris, o domniță artistă ce se trezește peste noapte pe cap cu o căsoaie antică moștenire. Cum respectiva construcție veche este pe lista de demolări, este nevoită se dea o fugă până acolo pentru a vedea daca mai poate salva ceva bunuri valoroase din cocina imensă în care s-a transformat măgăoaia de casă.
Nu se duce singură, că nah, de una singură nu este distractiv, și filmul are nevoie de personaje de pus pe grătar, așa că își ia gașca de prieteni să înnopteze în lugubra clădire care arată atât de dărăpănat de nici aurolacii nu ar îndrăzni să-și petreacă drogați nopțile acolo.
Însă mica lor șezătoare este întreruptă de apariția unui arhitect foarte interesat de această locuință.
S-a strigat bingo, doamnelor și domnilor, arhitectul nu este nimeni altul decât al nostru diabolic Warlock.
Doar că acum este interpretat de Bruce Payne, aparent Julian Sands ar fi cerut prea mulți bani să apară și a treia parte. Și producătorii nu au fost de acord să-i 10 dolari în loc de 5 dolari drept salariu.
Dacă ăsta este horror atunci și Madonna (artista) este virgină și Donald Trump ne-misogin.
Mai mare plictiseală ca asta nici că mi-a fost dat să văd. Nu că Warlock sau Warlock: The armageddon ar fi avut niște scenarii fantastice, dar în The end of innocence nu se întâmplă absolut nimic care să fie catalogat drept horror.
În mare parte, îi avem pe actorii ăștia de 30 de ani care joacă adolescenți ce se pregătesc de examene care se preumblă teleleu prin casă și cam atât. Asta în timp ce Warlock tot bolborosește ceva sub barbă legat de dorința de a găsi o fofoloancă pe măsura dimensiunilor stăpânului său și alte baliverne religioase cu privire la domnia eternă a răului pe Pământ.
Se mai smulge violent o beregată, mai crapă câte-o oglindă umană, dar filmul este slăbuț pe partea de groază, devine chiar o comedie pentru că este amuzant cât de prostovan este vrăjitorul ăsta despre care se presupune că este atotputernic pentru că se cam screme din toți rărunchii să-și ducă la îndeplinire bruma de misiune, deși are în față niște personaje cretine și inutile.
Bruce Payne n-ar niciun farmec în acest rol, să zic că poate nu-s echidistant, obișnuit fiind cu Julian Sands, dar nu sunt singurul căruia i s-a părut nepotrivită alegerea lui. Nu că unul ar fi un titan al actoriei și altul un amator de două parale, dar pur și simplu Payne interpretează acest rol precum îi sună numele, adică dureros de prost.
În celelalte 2 filme Warlock are o misiune mai importantă, era mai serios, fioros, aici doar pare un libidinos cu ochii după colivii țâțoase în care să-și închidă papagalul flocos.
Scenaristul și-a dat seama că stă prost la capitolul poveste așa că a încercat să mușamalizeze asta aruncându-ne praf în ochi sub forma unor trupuri feminine dezgolite, crezând că așa ne va face să uităm că Warlock: The end of innocence ar fi trebuit să fie un film de groază și unul plin de mameloane.
Dar poate a fost mai ieftin să plătească actrițele să se dezbrace decât să creeze niște scene de groază cu efecte speciale decente.
Partea terifiantă a filmului se bazează mai mult pe zgomote puternice, și aici se exagerează enorm, și multe alternanțe lumină-întuneric care nu surprind cu nimic pentru că știi că atunci când vine lumina trebuie să apară și ceva de speriat.
Editarea este gunoieră, se uită elemente poate nu chiar importante, dar deranjante, de la o scenă la alta, spre exemplu, la un moment dat Kris își face loc printr-o gaură în perete, pe o parte are niște pantofi cu toc, când iese pe cealaltă parte, magie, pantofii devin unii cu talpa plată.
Warlock 3: The end of innocence nici nu-l pot considera film, ci o adunătură de scene în care niște personaje umblă ca zevzecii printr-o casă părăsită în care întâmplă lucruri ciudate și nimănui nu-i dă prin cap să se tireze de acolo.
Plus de asta, scenariul este debil de la alfa până la omega, nimic nu are sens, iar deznodământul răsare așa, din neant, fără niciun preambul, doar că așa au dorit cei care au scris filmul, chiar dacă nu are logică.
Doar de milă îi dau lui Warlock 3: The end of innocence 2 păpuși voodoo să se joace noaptea cu ele.
(1 / 5)