Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4 / 5)
10 Cloverfield Lane, după nume și producător, pare a fi o continuare sau măcar un spin-off al celebrului de acum Cloverfield.
De asta sunt aici, să vă luminez dacă are vreo legătură sau nu cu acest film, ei bine, răspunsul este…, da, cum să nu, vreți mură-n gură, puneți mâna de vedeți filmul.
După primele cinci minute în care casc ochii la una bucată fătucă mută care o taie de undeva către altundeva, fugind de un soț care nu se știe ce a făcut, hop, țop, face cunoștință cu un accident de mașină și se trezește într-un buncăr.
Imediat gândul îi fuge la cât gang-bang va fi supusă și cât de largă îi va deveni peștera când va scăpa, dacă va scăpa, din mâinile nebunului care a răpit-o.
Numai că surprize, află că Howard, boșorogul șef al buncărului, nu are nici un gând pervers cu ea, ba mai mult, îi toarnă o poveste destul de SF ca să fie reală, cum că USA a fost atacată chimic sau nuclear de niscai dușmani, nu se știe de cine, și că aerul este irespirabil și contaminat și că el nu a răpit-o, ci a salvat-o de la o moarte sigură.
Prin buncăr mai sălășluiește și tinerelul Emmett care confirmă spusele lui Howard.
Însă a noastră Michelle nu prea e convinsă la început de elucubrațiile astea, simte că e în neregulă ceva așa că e cu ochii pe ușă mai ceva ca politicienii pe voturi.
Din poveste am lăsat multe elemente ascunse, altfel se duce dracului tot farmecul filmului și nu mai are rost să îl urmăriți.
Dacă se poate și aveți capacitatea supraomenească de a evita trailerele și chiar posterele (e unul care dă tot din casă), vă recomand cu căldură să vizionați filmul orbește, fără alte informații, deși e redundant ce scriu aici, că veți citi asta după ce ați văzut filmul.
Să revin, 10 Cloverfield Lane se desfășoară 99% în acel buncăr super-dotat în care sălășluiesc cele 3 personaje și atât, acțiune ioc, numai vorbe peste vorbe.
Nu mă înțelegeți greșit, filmul nu e deloc plictisitor, povestea este chiar interesantă, te ține prins în mrejele ei, mai ales că te aruncă de colo colo cu fel și fel de frânturi de informații care te fac să te răzgândești de la minut la minut.
Acum crezi că Howard e specimenul perfect de om țăcănit la cap care a scăpat de la spitalul de nebuni, peste cinci minute afli altceva care te determină să îți schimbi părerea și să îi crezi povestea cu atacul mortal.
Dar cum începi să rumegi la ideea asta, deja ești lovit la neuron de alte informații care te readuc la ideea inițială, că omul e cu sapoca în cerebel.
Și uite așa te ține tot filmul, nici măcar când ești convins că ai ajuns la o concluzie pertinentă și definitivă, tot stai cu mecla belită așteptând să sară de undeva ceva inoportun care să-ți mai omoare din celulele nervoase. E clar că mereu apare neprevăzutul.
Nici după ce se termină genericul nu ești sigur pe tine dacă filmul are vreo legătură cu Cloverfield sau nu.
De fapt mint, afli răspunsul, dar vreau să mențin suspansul, să nu stric nimic din plăcerea de a vă chinui creierul la film.
Ce face acest film să fie electrizant este atmosfera creată, e atât de tensionată și de densă încât ai strica flexul încercând să o tai.
Pur și simplu nu știi dacă și când Howard care în majoritatea timpului e calm, cu gânduri pașnice, cu o atitudine parentală față de cei doi tinerei nu o va lua razna și va intra cu toporu-n ei. Același lucru se poate spune și despre cei doi care par supuși, recunoscători că viața le-a fost salvată de Howard dar se vede că le sclipește în ochi o dorință de evadare, nesiguri fiind pe sănătatea mintală a lui Howard.
Și aștepți cu sufletul la gură o răbufnire din partea personajelor, știi că va veni, dar nu știi când.
Asta e ceea ce face filmul tensionat și meritul îi revine în primul rând lui John Goodman care joacă excelent rolul lui Howard, îmbină perfect spiritul de bun samaritean cu nebunia patologică încât nu știi dacă să-i dai în cap că te ține captiv sau să-l îmbrățișezi că te-a salvat de la o moarte sigură și crâncen de dureroasă.
E și masiv omul, e o prezență impunătoare, lucru care contribuie și mai mult la impresia omului cu care nu ai vrea să te pui pentru că vei ieși tare șifonat din acea confruntare.
De ceilalți actori nu am auzit, oricum joacă bine ținând cont că sunt doar trei, regizorul s-a putut concentra pe jocul lor și a scos untul din ei.
Nu e un film perfect, nici pe departe, dar nici nu-s capabil să identific ce nu mi-a plăcut la el, îi mai lipsește ceva dar nu știu ce, că dacă știam, mă făceam regizor.
Per total un film de nota 8, un thriller cu accente SF bun care îți pune mintea la încercare și te face în permanență să gândești: Ce mama dracului se întâmplă?
Trailer
